5 mituri despre relația copiilor cu lectura


Dăm startul Atelierelor Nemi pentru părinți – webinarii lunare gratuite cu invitați speciali! În prima ediție, îndrăgita Laura Frunză va vorbi despre Cum încurajăm copiii să citească (mai mult)? și va răspunde întrebărilor voastre. Înscrierile se pot face pe pagina noastră de Facebook, iar mai jos vă lăsăm cu un articol scris de Laura.


Cred că nu există discuție pe tema cititului în care să nu fiu întrebată, iar și iar: dar, totuși, cum îi facem pe copiii noștri să citească? Părinții vor un secret, un hack, pentru a-și convinge copiii să citească, eventual ceva cu rezultate rapide, care să transforme un copil pasionat de Roblox într-unul care devorează, peste noapte, integrala Dickens.

Și pentru că voi răspunde la multe asemenea întrebări în webinarul pe care îl voi susține, m-am gândit să scriu acest articol din altă perspectivă, și anume să analizez cele mai des întâlnite mituri legate de interacțiunea copiilor cu lectura.

Dacă părinții sunt cititori, și copiii vor fi

Este adevărat că părinții sunt un model de urmat pentru copii. Dacă tu citești foarte des și copilul te vede mai degrabă citind decât butonând telefonul, atunci cu siguranță sunt șanse mai mari ca și el să citească. Dar nu este o regulă. În funcție de vârstă, s-ar putea să prefere să se joace cu jucării sau pe calculator, decât să citească, pentru că joaca și jocurile video, în special, cu acțiunea lor alertă îi oferă instant o gratificare.

Dacă acesta este cazul, atunci trebuie să lucrăm la acest aspect, la a-l învăța pe copil să amâne gratificarea pentru că asta îl va ajuta și să găsească plăcere în lectură. Și de multe ori, cărțile au sute de pagini prin care trebuie să treci ca să ajungi la deznodământ și asta merge mult mai greu decât trecerea prin obby-uri (și special nu vă spun ce-s alea, întrebați-vă copiii).

Îi citesc copilului dar nu mă ascultă

Sunt copii care stau ghemuiți lângă noi, dau paginile cărții și pun întrebări. Și sunt copii care aleargă prin casă, construiesc sau se joacă în timp ce noi le citim. Doar pentru că nu pare să asculte, nu înseamnă că nu ascultă. Așa că folosiți-vă de orice moment pentru a-i citi, pentru că el nu doar că va asculta, dar va și interioriza ceea ce ascultă și vă veți trezi peste câteva zile sau săptămâni că menționează ceva din carte.

Faceți același lucru și cu copilul mai mare, dacă aveți timp și răbdare. Dacă se poate juca vreun joc pe telefon fără sonor, atunci clar îi puteți citi ceva. Și din când în când puteți testa dacă ascultă punând câte o întrebare. Nu va reține totul, evident, dar va reține măcar o parte.

Tehnologia îmi strică copilul

Tehnologia în sine nu strică copilul, modul în care este folosită o face. Tehnologia este benefică dacă este folosită și în scop recreativ, dar și în scop educațional.

Tehnologia ne aduce la îndemână ebooks în orice limbă, audiobooks, site-uri de tip Wattpad unde putem citi texte puse la dispoziție gratuit, site-uri de fan fiction sau site-uri unde se încarcă opere literare ieșite de sub incidența drepturilor de autor (precum Scribd, de exemplu).

Tot tehnologia îi pune în contact cu scriitori, edituri, bloggeri de carte, ilustratori și alți oameni din acest domeniu. Chiar v-aș recomanda să încurajați copilul să urmărească scriitori și vloggeri sau bookstagrammeri pentru că astfel se mențin la curent cu toate tendințele pieței de carte.

Am o mulțime de cărți în casă și copilul meu tot nu citește

Deseori aud de la părinți: „dar am o tonă de cărți acasă, cumpăr tot ce apare nou și tot ce mi se recomandă. De ce nu citește copilul meu?”

Poate că aveți o mulțime de cărți, dar sigur aveți și ce i-ar plăcea lui să citească? Adesea ne cramponăm de unele titluri faimoase sau de cărți foarte complicate, iar copilului nostru i-ar plăcea să citească ceva complet diferit. Oricât de mult ne-am dori să se bucure și copilul nostru de Anne de la Green Gables sau de Cireșarii, să nu uităm totuși că ei trăiesc în altă lume.

S-ar putea ca, la un moment dat să le citească și pe acestea, dar cu siguranță sunt șanse mai mari să aveți succes cu o carte de benzi desenate, cu cărți de tipul „jurnalul/memorii/însemnările lui…” sau cu unele care fac parte din realitatea lor imediată. Trebuie să vă asigurați, însă, că ce aveți în casă este cât mai variat, că sunteți atenți și discutați cu ei despre ce le place și că mergeți des cu ei în librării. Mersul la librărie este terapeutic, până și cel mai plictisit copil tot va găsi ceva care să-i placă. Și dacă o alege el, sunt șanse mai mari s-o citească.

Copilul meu nu citește absolut deloc

Pot să pun pariu că, în cele mai multe cazuri, afirmația asta este incorectă. Poate că nu citește cărți întregi, dar tot citește ceva: un articol pe Wikipedia pentru un proiect școlar, un articol de blog, manualul școlar, subtitrarea filmelor. Glumesc, v-ați dat seama, da? Ce vreau să subliniez e că nu există copil care să nu citească absolut deloc, nimic, niciodată. Doar că, cel mai probabil, răsfoitul unei cărți despre Minecraft sau al unei reviste cu benzi desenate s-ar putea să nu ni se pară lectură adevărată.

E exact ca atunci când părinții se plâng că ai lor copii nu mănâncă nimic, dar dacă îi pui să facă o listă, o să vezi că tot se adună o felie de pâine, o gură de lapte, jumătate de măr, un pumn de cereale etc.

Prin urmare, prima oară trebuie să vă scoateți din cap ideea că există lecturi adevărate, reale, și că pe alea ar trebui să le acceseze copilul. Și odată ce ați îndepărtat această prejudecată, s-ar putea să remarcați că aveți un copil care, totuși, mai citește câte ceva și că, cu puțin ajutor, va avansa și spre lecturi pe care voi le considerați mai valoroase sau de bază în dezvoltarea lui.

Lasă un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.