Un an de Dar Motan – Interviu cu Cristina Andone

A trecut un an de când Dar Motan ne înveselește zilele, așa că am vorbit puțin cu creatoarea celui mai îndrăgit motan, Cristina Andone.

1.     Dragă Cristina, e deja un an de când, plecând de la o idee, câteva texte și un nume de pisoi adorabil am ajuns împreună la, iată, șase titluri cu adorabilul motan norocos. Ai vrea să ne împărtășești câteva lucruri din culisele acestei serii?

Vă voi spune trei secrete. Toată viața mi-a fost frică de pisici, oricât de simpatice, de mari sau de mici. Între timp, scriind cele șase povești pisicești, m-am vindecat în mare parte de această fobie. Al doilea secret…Am scris seria Dar Motan, despre un motan frumos și norocos, într-un moment greu. Un moment în care nu mă simțeam deloc, dar deloc norocoasă. Scriind despre acest pisoi mi-am strâns resursele sufletești să sper, să zâmbesc, să visez. Am pus mult umor și multă energie bună în aceste cărți, cât să fie sursă de căldură sufletească pentru cititori. A funcționat în primul rând cu mine. Al treilea secret: în carte sunt ilustrate câteva obiecte care chiar există. Soba Mitanței are o surată în realitate, tot albastră, cu niște cahle pe care le-am pictat într-o vară, după motivul rozei solare. Măsuța de ceai, în stil neoromânesc, există și ea. Cu Emi, minunata ilustratoare a colecției, am această complicitate: îi trimit fotografii cu obiecte care îmi sunt dragi iar ea le pune, discret, în poveste. 

2.     Când ai știut că Emi Balint e ilustratoarea potrivită pentru motanul Dar și aventurile sale? Ne povestești puțin cum arată colaborarea dintre un ilustrator și un autor, mai ales la o asemenea serie, unde atât versurile (în proză), cât și imaginile cântăresc mult pentru cititorii cărora le e destinată, anume copii foarte mici?

      Emi a fost o descoperire, de fapt, ce spun eu, o revelație! Am mai lucrat cu ea punctual, pentru câteva planșe, și mi-a plăcut modul jucăuș în care trata textul. Știam, de la Sebi Oprița, că este un artist talentat care caută să ilustreze prima sa carte. Apoi, într-o vară, am văzut niște desene cu urși făcute de Emi și mi s-a părut că ea, numai ea, ar putea desena pisicile din Dar Motan. A urmat o probă pentru editură și, da, ni s-a confirmat: ea era zâna ilustrațiilor pentru noua colecție. Ne-am văzut de câteva ori la Cărturești Verona, să lucrăm la decupajul textului pentru ilustrații. Întălnirile noastre sunt, aparent de lucru, de fapt de poveste. Râdem mult. Stăm la soare. Beam ceai-suc sau suc-ceai. Dacă nu știți diferența, vă rog să citiți de urgență Dar Motan Știe. De altfel, chiar la una din aceste întălniri din curtea librăriei Cărturești, pe când mi-am pus niște suc de portocale în ceaiul de mușețel, mi-a venit ideea ceaisucului. Sunt norocoasă că Emi a reușit atât de frumos și de firesc să dea culoare visului meu despre Dar Motan.

3.     Fiecare personaj din serie are deja o poveste a sa, o greutate și o personalitate. De unde vine inspirația pentru personajele seriei?

      Dar Motan este inspirat de cățelul meu polar, Mushi. Și, trebuie să mărturisesc, a împrumutat mult din personalitatea copilului meu mai mic: senin, voios, norocos. Motanul Zahar, cel care trăiește într-o cofetărie, pornește de la datele unui prieten ilustrator, Sebi Oprița. La fel ca Zahar, Sebi este un mare bucătar, sfătos, pofticios. Pentru conturarea personajului Nuti ( să nu-i spuneți Nuți!) am plecat de la o clădire misterioasă care există în Bran: un fel de conac cu pereți de stică, aflat în părăsire. Întotdeauna mi-am imaginat că acolo ar putea exista o seră…de aici până la pisica mică, albă, care locuiește într-o florărie nu a mai fost decât un pas. Sau un pâs, dacă vorbiți motaneza, ceea ce sper că o faceți, dacă ați citit măcar o carte din seria Dar Motan. Mitanța, acea mâță înțeleaptă venită din Franța, este creată după modelul unei prietene foarte bune de la Cluj, mereu elegantă și cumva trăind în trecute vremuri de gentilețe. Oamenii aceștia nu au aflat (încă) despre cum o parte din ei s-a făcut caracter pisicesc. Hm…vedeți? În preajma unui scriitor, pericolul iminent este că vă puteți transforma oricând în personaj de poveste. De aceea cred că ar trebui să existe, alături de fiecare creator, un indicator, un fel de bulină roșie: Atenție! Risc de inspirație!

4.     Ne poți mărturisi pe ce drumuri îl mai vezi pe Dar umblând în viitor?

Mi-ar plăcea să am în 2022, în curtea Castelului Bran, o Școală de Vară și de Imaginație. Visez la un picnic de poveste pe iarbă, aproape de Casa de Ceai. Cu câte un atelier Dar Motan: poveste și mini-teatru de păpuși. Mi-ar plăcea să fie câte un atelier pentru fiecare poveste, în fiecare zi, timp de o săptămână. Pentru acest vis strâng deja pisici de pluș care să semene cu Dar, Zahar, Nuti. Și pun deoparte un coș de picnic cu tot felul de lucruri mici, care m-au inspirat în poveste.

Pentru că în 2022 vor apărea alte trei cărți cu Dar, mi-ar plăcea să am în sfârșit un turneu în țară, cu lansări în orașele în care mergeam de obicei când apărea o nouă carte: Iași, Cluj, Timișoara, Oradea, Constanța, Sibiu, Brașov. Acest motan norocos a apărut în pandemie, nu am putut organiza nici măcar o întălnire cu cititorii. Sper ca în vara lui 2022 să fim în siguranță și să putem organiza ateliere de poveste.

5.     Dacă ai fi unul dintre personajele seriei, cine ți-ai dori să fii?

Tesa Neducesa. Mi-ar plăcea să vorbesc la perfecție motaneza, motaliana și miauneza. Nu m-ar deranja să am o cameră de muzică cu harfă, clavecin, vioară și.. trompetă. Cât despre o sofa în forma unui papuc de citit, iată o idee numai bună de răsfăț și de culcușit!

6.     Dacă ți-l imaginezi pe cititorul ideal al acestor cărți, cum arată el/ea?

Cititorul ideal al acestei serii este precum Dar: mereu curios și prietenos, mereu găsind în lume ceva frumos. Îmi închipui un copil care se va considera norocos în orice împrejurare. Optimismul nu ne va face mai vulnerabili la scăderile lumii, ne va da forță să trecem peste acele lipsuri. Ce putem face cu două minusuri, dacă avem o mentalitate de câștigător, încă din copilărie? Le vom pune unul peste altul și vom crea un plus!

Am creat seria Dar Motan ca antrenament pentru generozitate și optimism. Îmi doresc ca, alături de micul pisoi negru, frumos, norocos, micii cititori să se formeze pentru a transforma lumea din jurul lor într-una de frumusețe și de generozitate.