Sînziana Popescu este o Pasăre Măiastră, care a ales să locuiască pe un Tărâm Fermecat ca să-i apere pe cititorii mici și mari de orice pericol, căci, în folclorul românesc, cum bine știți, Strigoii, Ielele, Zmeii, Căpcânii sau Solomonarii pândesc la fiecare colț și capăt de rând ca să atace bunul mers al lucrurilor.
A scris prima serie fantasy inspirată din folclorul și miturile românilor, Andilandi. Din această serie, au apărut deja la editura Nemi: Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm și Aventura gemenilor Andrei si Lucia dincolo de Poiana Vie.
1. Ce te-a convins să scrii o astfel de serie de romane pentru copii?
Cu mulți ani în urmă, când m-am apucat să scriu prima versiune a cărții „Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm” nu mă gândisem încă la o serie. Îmi propusesem să scriu doar o singură carte cu personaje mitologice românești în straie contemporane, un fel de basm modern cu ființele fantastice pe care eu le îndrăgisem în copilărie și pe care am vrut să i le prezint băiatului meu. Adevărul e că nu știu exact ce m-a convins atunci, pentru că el era tare mic când am început să scriu cartea, dar îmi amintesc că asta am avut în minte. M-am gândit că mai încolo, când va crește, s-ar bucura dacă i-aș face cunoștință cu Caii Năzdrăvani, cu Pasărea Măiastră, cu Zmeii, cu Blajinii, cu Căpcânii, cu Uriașii și cu Ielele copilăriei mele și că scriind această poveste îi voi putea demonstra că sunt și aceștia demni de atenție, asemenea Trolilor, Elfilor, Enților, Goblinilor și Hobbiților. Apoi, încurajată de succesul primului volum, publicat prima dată într-o versiune online, la www.LiterNet.ro, m-am gândit să merg mai departe și să scriu o trilogie, care a apărut ulterior la editura Mediamorphosis. Trilogia s-a numit „Andilandi” și s-a transformat în seria „Andilandi” – prima serie fantasy inspirată din miturile și din basmele noastre folclorice, care includea până anul trecut cinci romane și un volum de povestiri. 2018 a fost pentru mine un an de răscruce, pentru că a fost cel în care am primit oferta să mut seria „Andilandi” la o editură mare, capabilă să o aducă mai aproape de sufletele și de bibliotecile voastre. Și așa am ajuns la editura Nemi, parte a grupului editorial Nemira, unde romanele publicate până acum vor apărea într-o ediție revizuită, regândită, reinventată și coordonată de Laura Câlțea, căreia îi mulțumesc că a crezut în mesajul seriei „Andilandi”, în încercarea mea de a promova eroii și basmele copilăriei noastre. Și mă bucur că volumele șase și șapte ale seriei „Andilandi” vor apărea în premieră absolută la editura Nemi. Deci fiți cu ochi-n patru, pentru că nu mai e mult până atunci!
2. Care au fost sursele tale de documentare și de inspirație?
Sursele mele au fost de trei tipuri, cred. În prima categorie ar intra poveștile pe care mi le spuneau bunicii în copilărie, în special bunicii din partea mamei, care locuiau în același oraș cu mine. Nu vă gândiți la cine știe ce, pentru că erau povești simple, cu moroi și drăgaice, de prin zonele în care copilăriseră ei – bunica era din Blaj și bunicul era din Maramureș, din Viile Satu Mare, dar erau povești care cred că m-au marcat, care mi-au deschis apetitul pentru basme cu ființe fantastice românești.
Tot așa, pot spune că m-am inspirat și din basmele românești clasice culese de Petre Ispirescu (Ileana Simziana, Prâslea cel voinic și merele de aur, Greuceanu), de T. Pamfilie (Povestea lui Petrea și a Rujalinei-Linei) ori de G. Dem. Teodorescu (Fata din dafin), precum și cele scrise de Ioan Slavici (Zâna Zorilor), de Ion Creangă (Dănilă Prepeleac și Harap-Alb), de Mihai Eminescu (Făt-Frumos din lacrimă), deVladimir Colin (Basme) și de Alexandru Mitru (În țara legendelor).
A treia categorie de surse de documentare și de inspirație ar fi studiile de specialitate. Înainte de a mă apuca de scris primul volum al seriei „Andilandi”, am recitit, desigur, multe dintre basmele clasice, dar am citit și câteva cărți de specialitate, cum ar fi „Universul mitic al românilor” de Victor Kernbach, „Mitologia românească” de Marcel Olinescu și „Studii de folclor românesc” de Aurel Cosma.
3. Care sunt personajele tale preferate din mitologia românească?
Îmi plac toate cam în aceeași măsură. Îmi plac Ielele, niște ființe fantastice originale, care deși se aseamănă oarecum cu Nimfele ori cu Elfele, nu au, de fapt, corespondent în mitologiile altor popoare. În plus, îmi place să cred că în seria „Andilandi” le-am făcut și mai interesante decât le-am găsit descrise în cărțile de specialitate. La fel am procedat și cu Zmeii, care, știți și voi, sunt grozavi. Au superputeri, arme magice, livezi cu meri de aur și cai cu aripi. Mie mi s-au părut mereu interesanți. Mi-au plăcut și Uriașii, în versiunea lor de giganți binevoitori, versiune pe care am și adoptat-o pentru seria „Andilandi”, la care am mai adăugat puțin și din portretele bunicilor mei. Dar cred că dacă ar fi să aleg un personaj mitologic favorit, probabil ar fi un animal fantastic, pentru că în copilărie am fost o mare iubitoare (și colecționară) de animale de companie. Am avut tot soiul de orătănii pe care le-am îngrijit – iepuri, câini, pisici, multe păsări, de la canari la pui de găină și boboci de rață, chiar și arici. Așa că, sunt aproape sigură că personajul meu favorit din mitologia românească este Calul Năzdrăvan, pentru că are de toate. Este armăsar, dar are și aripi, deci poate zbura ca o pasăre, are mai multe inimi în piept, adică mai multe vieți, cam ca o pisică, vorbește ca un papagal sau, mai degrabă, ca o stăncuță și e cel mai credincios tovarăș de drum al eroului, deci a împrumutat puțin și din comportamentul unui câine. Cred că din cauza asta mi-a fost mereu aproape, pentru că îmi sunt dragi animalele, iar Calul Năzdrăvan este ca un fel de menajerie ambulantă.
4. Ce ți-ai propus să le transmiți copiilor prin această serie?
Mi-am propus să transmit bucurie, ca orice autor de literatură pentru copii. Cred că asta ar fi, sau ar trebui să fie, ideea de bază în orice scriere pentru cei mici. Am vrut să îi distrez, să îi invit într-o aventură, să le deschid poarta către o altă lume. Cărțile seriei „Andilandi” sunt, de fapt, niște povești moderne, unele în care am încercat să revitalizez personajele din basmele de odinioară. Le-am făcut să vorbească pe limba și pentru mintea copiilor de acum, sperând desigur că și copiii de azi vor îndrăgi personajele din miturile și basmele populare pe care eu le-am îndrăgit copil fiind și sperând că seria fantasy „Andilandi” le va deschide practic apetitul pentru astfel de povești, că vor căuta singuri basmele clasice, bineînțeles, dacă nu le-au citit încă.
M-am oprit doar asupra personajelor mitologice de căpătâi, deci asupra celor importante, descrise în basmele populare ale românilor ori analizate în diverse studii folclorice de marcă. Pe unele le-am preluat ca atare, pentru că și-au găsit singure locul și rostul în intriga pe care o construisem. Pe altele le-am modificat ori m-am oprit asupra unor versiuni acceptate numai în anumite zone ale țării. Dar de fiecare dată m-am străduit să rămân fidelă regulilor, nu excepțiilor și, nu în ultimul rând, basmelor copilăriei mele. Mi-am însușit aceste personaje și acum le predau ștafeta cititorilor mei. Sper ca și voi, dragi copii, să le îndrăgiți, să le faceți „ale voastre” și să le vorbiți despre ele și altora, menținând mereu vie tinerețea fără bătrânețe a basmelor noastre.
5. Ghid de lectură pentru copii – prezentarea primului volum
„Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărâm” este o carte pentru copii între 9-12 ani, dar care, spre deosebire de majoritatea covârșitoare a celorlalte apariții de profil, este puternic inspirată (și atașată!) de valorile, temele și personajele din basmelor populare românești. În carte nu apar Dragoni, Elfi, Orci sau Troli, în schimb am decis să chem la luptă Zmeii, Ielele, Sânzienele, Ursitoarele, Balaurii, Solomonarii, Strigile și Strigoii, Uriașii, Căpcânii sau Blajinii autohtoni. Nu lipsesc nici Sfintele Duminică și Vineri, Crăiasa albinelor, Crăiasa furnicilor, Calul Năzdravan sau Păsarea Măiastră.
Pe scurt, în carte vom urmări pas cu pas aventura unui băiețel din București, Vlad Ionescu, care este trimis într-o vacanță la bunicii lui din Hoghiz, un sat din Ardeal, în vreme ce mama lui rămâne acasă să nască. După nașterea fraților săi (gemenii Andrei și Lucia), Vlad este măcinat, deși nu o conștientizează, de un marcat sentiment de gelozie față de aceștia. La petrecerea de prezentare în fata satului a celor doi bebeluși, dată în conacul bunicilor, Vlad fuge de acasă luându-se după o fetiță ce furase un colac lăsat în mod misterios pe o masă anume. Fetița se dovedește a fi una dintre cele trei Ursitoare, venite la căpătâiul nou-născuților, iar pădurea în care Vlad o urmărește se transformă treptat din Pădurea Bogății (de lângă satul Hoghiz, aflat în apropiere de Brașov) în Celălalt Tărâm, locul în care trăiesc toate personajele de poveste mai sus amintite. Pentru a rămâne pe veci aici, așa cum și-ar dori, departe de frații despre care credea că îi luaseră locul în sufletul părinților săi, Vlad trebuie să îndeplinească misiunea încredințată de Ursitoare: să o ducă pe Andilandi în Poiana Sânzienelor cu ajutorul Calului Năzdrăvan. De aici începe întreaga aventură, pe care vă las să o savurați pe îndelete. Tot ce vreau să vă mai dezvălui e că povestea se va termina cu bine.
1 Comentariu
Lasă un comentariu