La Academia Buhuhu, ascunsă într-un alcov, Bufnița Nemi citește poveștile lui Dick King-Smith, înfășurată într-un șal care ține departe frigul mușcător al iernii. Savurează un ceai de tei și biscuiți cu scorțisoară, atentă să nu lase firimituri pe cărțile așezate cu grijă în culcușul improvizat. Îi place liniștea din bibliotecă, dar, pentru că examenele finale se apropie, toate surorile ei s-au adăpostit de-o parte și de alta a rafturilor, plângându-se de teme și de lucrările ce urmează să fie prezentate la sfârșitul lunii.
Bufnița Nemi are emoții, însă este mândră de munca ei: a primit două serii și un roman, iar acum se delectează cu aventurile Sofiei, o fetiță ambițioasă și perseverentă, ce își dorește să devină „prima doamnă fermier”. Este uimită de cât de mult se regăsește în Sofia, de cât de asemănătoare sunt ele, bufniță și om. Îi admiră curajul și bunătatea, dar simte că nu este la fel de neînfricată ca această copilă de doar patru ani, care nu se lasă descurajată de cei din jur, hotărâtă să-și transforme visul în realitate.
Până acum, Bufnița Nemi a avut ocazia de a-i cunoaște pe autorii ce urmează să apară la editura ei. Cu unii a putut să vorbească pe îndelete, să le împărtășească emoțiile și speranțele, în timp ce alții au preferat să nu renunțe la aura de mister ce-i înconjoară, oferindu-i, în schimb, susținerea lor nelimitată. Acum e nesigură de ce ar trebui să facă în continuare. Citind cărțile scrise de Dick King-Smith, nu poate să înlăture acel sentiment de pierdere, neputința de a zbura pâna la casa autorului și de a-i spune cât îi apreciază talentul și opera.
A fost însă foarte surprinsă și emoționată când a primit scrisoarea semnată de cei trei copii ai lui, uimită de dorința lor de a-i trimite cărțile și de a include măcar o parte din ele în portofoliul editurii.
Încă nu este sigură ce categorii de vârstă ar trebui să selecteze, dar schița finală este aproape gata. Mestecă gânditoare câțiva biscuiți, lasă ceaiul să-i alunece pe cioc și să spele firimiturile rămase, apoi semnează scrisoarea, cu penele zburlite de nerăbdare.
A citit pe nerăsuflate aventurile Sofiei, încântată de ilustrațiile realizate de Hannah Shaw, care completează armonios poveștile și evoluția micii „eroine”. Poate că nu are superputeri, dar Sofia nu este o fetiță obișnuită. Este o eroină și un model, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Optimismul ei, ușurința cu care înlătură obstacolele și găsește de fiecare dată soluții, este fascinantă: la o vârstă atât de fragedă, Sofia știe cine este și are un plan pentru viitor.
Bufnița Nemi nu a vizitat foarte multe ferme și are o imagine destul de neclară în minte: hambare și case cu două etaje, cu acoperișuri din țiglă sau paie, animale aflate în libertate, la păscut, sub atenta supraveghere a fermierilor, fântâni înconjurate de flori și drumuri nesigure, din noroi și pietre.
Din fericire, Sofia și Hanna Shaw i-au fost mereu alături, ajustând, acolo unde a fost necesar, viziunea ușor eronată; deși este conștientă de limitele ei, Bufnița Nemi și-ar dori să locuiască o perioadă la o fermă, să vorbească liber cu animalele și păsările din ogradă, să înțeleagă și acest mod de viață, atât de diferit de al ei. Iar pentru asta Sofia este singura „vinovată”. Când vorbește despre visele ei, despre găinile Aprilie și Mai, despre porcul Pojar sau poneiul Sforăilă, simte nevoia de a fugi din oraș și de a zbura până la o fermă, să inspire aerul curat și să se bucure de natură, de libertate.
Și, deși îi este rușine să recunoască, o invidiază puțin pe Sofia. Ea a știut dintotdeauna ce-și dorește, în timp ce Bufnița Nemi și-a schimbat de câteva ori visele, căutându-l aproape cu disperare pe cel final, cel care avea s-o provoace și să-i ofere o bucurie fără margini. Așa cum Sofia lucrează zi de zi ca să strângă bani pentru viitoarea fermă, având deja un plan bine stabilit, așa și Bufnița Nemi muncește cu spor, din ce în ce mai aproape de a-și deschide propria editură și de a le oferi copiilor oportunitatea de a călători, de a învăța și de a-și întâlni viitorii eroi.
Sofia i-a oferit Bufniței Nemi imboldul de care avea nevoie; după o pauză la Academia Buhuhu, e pregătită din nou de plecare. Lista pe care o are cu ea crește în continuare, însă un nume i-a atras atenția. A sosit momentul să afle dacă dragonii sunt doar un simplu mit și, mai ales, dacă pot fi dresați.
Semnate de Dick King-Smith, unul dintre cei mai îndrăgiți autori pentru copii, cărțile din seria Aventurile Sofiei au devenit povești clasice pentru tinerii cititori din întreaga lume.
Micuță, dar foarte hotărâtă, Sofia este absolut sigură că o să fie o doamnă fermier când o să se facă mare.
Însă deocamdată nu are nici măcar un animal de companie și mai are de așteptat până când va merge la școală, unde cu siguranță va fi cea mai bună la materia „Cum să devii fermier“. Între timp și-a încropit o fermă în magazia din curtea casei, unde-și crește turmele de gândaci de lemn, melci și urechelnițe.
Și, deși iubește toate animalele, singurul pe care nu reușește să-l îndrăgească cu niciun chip este poneiul roz de pluș al vecinei sale, Aurora…
Ups, atenție, vine Sofi!
La cea de-a cincea aniversare a sa, Sofia primește cadou o fermă de jucărie cu o grămadă de animale: vaci (pe care trebuie, evident, să le mulgă dimineața și seara), porci, curcani, rațe și găini, dar și un hambar și un heleșteu. Însă ce-și dorește ea cel mai mult e să primească un animal adevărat, o pisică precum Tom, de exemplu…
Lasă un comentariu