Autorul și activistul pentru sănătate mintală Matt Haig vorbește despre cum e să scrii pentru vârste diferite și să fii urmărit de Harry și Meghan


Continuăm seria „Ce culori mai are copilăria literară astăzi?”, prin intermediul căreia vă dăm întâlnire cu unele dintre cele mai interesante voci din literatura pentru copii contemporană – fie că e vorba de autori sau de ilustratori, cele două lumi funcționează încă în simbioză la aceste vârste. 

Am fost curioși și am căutat ce înseamnă literatura pentru ei, ce i-a modelat în oamenii care sunt astăzi și, deloc puțin important, dacă literatura poate salva. Și răspunsurile se mișcă cu multă duioșie pe o scară de la emoționant la surprinzător.

Astăzi, despre autorul și activistul pentru sănătate mintală Matt Haig, care vorbește despre cum e să scrii pentru vârste diferite și să fii urmărit de Harry și Meghan.

  • Cărțile premiate ale lui Matt Haig, atât pentru copii, cât și pentru adulți sunt Câteva motive să iubești viața și Un băiat numit Crăciun. Născut la Sheffield în 1975, trăiește acum la Brighton cu întreaga sa familie. Noua lui carte pentru copii, Evie and the animals o are în centru pe o fetiță cu o superputere: înțelege graiul animalelor și poate vorbi cu ele.
Fotografie de: Andy Hall/The Observer

Trilogia ta de Crăciun  a fost scrisă ca răspuns la întrebarea fiului tău: Cum era Moș Crăciun când era copil? Evie and the animals e și ea o carte despre evoluție?

Pentru ca fiica mea să nu ajungă să vorbească unui terapeut peste 20 ani cum ea n-a fost un copil special, am întrebat-o serios despre ce ar vrea să scriu. Și ea mi-a spus: despre animale vorbitoare. Trebuia să fac cumva să vin cu o poveste care să nu fie o simplă replică a lui Doctor Doolittle și voiam cumva să construiesc o punte între lumea animalelor domestice și a celor sălbatice. Eram și foarte orientat către problemele legate de mediu, așa cum mulți dintre noi suntem.

E prima ta colaborare cu ilustratoarea Emily Gravett. Cum ați ajuns să lucrați împreună?

Catea ei, Wolves a fost dintotdeauna pe noptiera fiicei mele. Gândindu-mă la cineva care ar ilustra minunat animale, o aveam mereu în minte pe Emily Gravett. Îmi place stilul ei – nu e întru totul realist, dar e foarte detaliat, de o manieră care nu îi îndepărtează pe copii. Am lucrat foarte îndeaproape cu Emily la această carte.

În afară de magia lumii animalelor, cartea mai vorbește despre cum să rămâi tu însuți și cum să faci slalom printre obstacolele pe care viața ți le ridică în cale.

În toată munca mea, sunt atras de oameni care au un anumit secret. Mi s-a întâmplat cu vampiri, cu extratereștri, sau cu o persoană în vârstă de 439 de ani în Cum să oprești timpul (link pe site). În cazul lui Evie, vorbitul cu animalele este un alt simptom, invizibil, dar foarte intens. E o carte care vorbește indirect despre sănătatea mintală, dar probabil e despre experiența depresiei sau a anxietății, despre a părea normal, dar a purta înăuntru această lume diferită.

Voiam să fie o nuanță subtilă, să fie întâi de toate o poveste de aventuri.

Ce impact crezi că are viața modernă asupra copiilor de azi?

Copiii sunt așa de copleșiți, sunt supuși unui stres imens. Sunt contactat de părinți pe canalele de social media sau pe email, complet depășiți, care au nevoie de sfaturi, iar vârsta copiilor pare să fie tot mai mică, an după an. Cred că e momentul să transmitem copiilor mesaje pozitive, puternice, care să contrabalnseze toate astea. Avem grijă de copiii noștri, poate e unul dintre motivele pentru care învață acasă.

Care e diferența între a scrie pentru adulți și pentru copii?

Unul dintre motivele pentru care îmi place să scriu ficțiune pentru copii este că iau o pauză de la scrisul despre chestiuni legate de sănătatea mintală. Mulți scriitori pentru adulți simt că ficțiunea pentru copii te limitează întrucâtva: eu cred exact opusul. Copiii sunt cei mai buni cititori, pentru că iamginația lor e deschisă. De pe la 8 la 12 ani, când sunt în diferite versiuni ale copilăriei, e etapa când încă visează cu ochii deschiși. Le poți oferi orice atunci.

Cartea ta Un băiat numit Crăciun e ecranizată.

E ceva suprarealist. Prima mea carte a fost cerută de Bradd Pitt, am zburat la L.A., nu s-a întâmplat nimic. De atâtea ori mi s-a întâmplat să ratez la mustață. Am fost foarte pesimist și în privința acestui proiect, până când am văzut că demarează. E entuziasmant. Am fost să vizitez studiourile, iar copiii mei sunt figuranți. Vor fi elfi școlari și li se vor măsura urechile.

Care e ultima carte minunată pe care ai citit-o?

O carte care m-a zguduit și care mi-a schimbat perspectiva asupra lucrurilor a fost The Uninhabitable Earth: A Story of the Future de David Wallace-Wells. E despre schimbările climatice și cred că va fi cartea acestei generații. E puternică, motivantă și înspăimântătoare. O chemare la arme.

Ce cărți ai pe noptieră?

Am un turn nesfârșit. Sunt un cititor tare infidel. Mă adâncesc și apoi abandonez. Citesc acum cartea de artă a lui Robert Hughes, Barcelona, pentru că am fost acolo de curând. Citesc memoriile lui Rick Samadder I never said I love you, care e amuzantă și e despre sănătatea mintală.

Ce carte nu ți-a plăcut și te așteptai să-ți placă?

Cele mai multe. Dar sunt extrem de critic, deși ar trebui să spun că sunt foarte critic și cu cărțile mele. Vrei să fii realmente zguduit. Nu avem de a face cu o lipsă de cărți, ci cu o lipsă de timp.

Ce fel de cititor ai fost în copilărie?

Eram mare amator de cărți de la vârste foarte mici, Noddy goes to market, de Enyd Blyton era obsesia mea. Prima carte despre care am simțit că nu vine dinspre un părinte sau profesor a fost The Outsiders, de SE Hinton. A fost prima dată când am înțeles că o carte poate fi la fel de rebelă sau de plăcută ca cinema-ul sau muzica, și nu ca cerealele alea integrale pe care trebuie să le mănânci ca să fii sănătos.

SURSA aici.

Lasă un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.