Fie că e vorba de citit zilnic, joacă, dans, activități sau alte lucruri, părinții din comunitatea Nemi ne sunt mereu aproape și ne povestesc despre experiențele lor alături de copii.
Astăzi ne vorbește Oana Bradea, mama lui Mihnea, despre experiența lor cu grădinița.
Multe emoții m-au cuprins, deși m-am pregătit intens de momentul acesta. Urma prima zi de creșă. Anul trecut pe vremea asta. Momentul când puiul începea să zboare, încă are nevoie de ajutor, dar el începe să exerseze.
Urma prima zi când Mihnea avea să stea cu persoane pe care doar le-a văzut o dată și într-un mediu total nou, dar totuși cunoscut.
Ne-am pregătit intens de acest moment. I-am povestit zi de zi în apropierea datei de începere a activității ce urmează să se întâmple și am făcut ce am știut noi mai bine ca să îl ajutăm.
De la înscriere până la frecventarea propriu-zisă a grădiniței am citit împreună cărți cu această tematică, am făcut drumul spre grădiniță de câteva ori explicându-i ce e acolo și ce va face. Real, fără povești cum că va fi totul minunat sau că o sa-i placă din prima. I-am povestit despre educatoarea lui, cum arată, cum o cheamă. Ne-am uitat la pozele colegilor și i-am numit pe fiecare în parte. I-am spus că e posibil să plângă și să fie trist, dar eu și tatăl său ne vom întoarce mereu după el. I-am mai spus că e posibil ca ceilalți copii să plângă fiindcă dorul de părinți e mare, dar e în regulă să fie așa, iar părinții mereu se întorc după copii.
Nu mi-am creat așteptări, doar am fost alături de el și i-am validat constant emoțiile. Am continuat să avem aceeași rutină, am revenit la cărți de fiecare dată când a fost nevoie.
Să fim constanți ne-a ajutat foarte mult în adaptarea lui la grădiniță.
Lasă un comentariu