Chris Mould, ilustratorul cărţii Un băiat numit Crăciun şi câştigător al premiului Nottingham Children’s Book vorbeşte despre cea mai frumoasă carte de Crăciun. În continuare, puteţi citi interviul acordat de Chris celor de la Canongate.
Prin ce etape ai trecut când ai ilustrat „Un băiat numit Crăciun”?
Încă de când am primit manuscrisul am ştiut că va fi ceva special. Începusem să citesc Umanii, tot de Matt Haig şi deja luasem un fragment din Reasons To Stay Alive, aşa că a fost o mare oportunitate (şi coincidenţă) să lucrez cu cineva a cărui muncă o apreciam deja ca cititor.
Întotdeauna încep cu un caiet de schiţe. Nu pentru a face un model, dar pentru a reacţiona la ceea ce tocmai am citit. Munca preliminară este despre a înţelege atmosfera şi personajele şi pentru a fi liber cu ideile şi, poate, să fac lucruri pe care nu le-aş putea face pentru carte.
Este destul de multă culoare şi în schiţe, pentru că încerc să emulez aspectul uimitor al luminilor nordului, dar acele culori s-au dus până la urmă în copertă şi au devenit importante. Deci, caietul de schiţe a fost punctul de pornire pentru toată concepţia artistică.
Personajele sunt un element important al poveştii, pentru că este o distribuţie impresionantă de tipologii şi am vrut să creez desene individuale cu fiecare, pe care le puteam insera în text. A fost ca şi cum le-am fi scos din mediul lor pentru a le putea studia mai bine.
Bineînţeles, şi locul avea nevoie de o identitate. Clădiri, peisaje, interioare etc. E cazul construcţiei unei lumi mici, foarte repede şi, în situaţia asta, chiar dacă e ficţiune, este o referinţă la un spaţiu real, iar asta înseamnă că arta are mai multe obiective de atins.
Cum ai realizat coperta?
Copertele sunt întotdeauna o provocare, o luptă pentru a fi observat pe un raft, într-un catalog sau pe un ecran. Iniţial, am lucrat cu o serie de idei în caietul de schiţe şi toată lumea a apreciat-o pe cea cu Nikolas zburând călare pe renul Blitzen, deasupra unui peisaj.
Am lucrat alături de Rafi Romaya, directorul artistic de la Canongate şi, împreună, am explorat mai mult ideea aceasta. Toată lumea a apreciat culoarea turcoaz pe care am folosit-o în schiţele de început, care vine de la luminile nordului. Am încercat să aduc o culoare care să reprezinte magia creată de lumini. Ne-am jucat cu diferite versiuni, dar în timpul acesta am început să lucrez şi la concepţia artistică din interior şi a apărut un element pe care toată lumea l-a iubit. Era ideea cu Nikolas crescând pentru a se potrivi costumului de Moş Crăciun. A fost ceva ce am creat în momentul în care am realizat despre ce este cartea de fapt. Iar acest element vizual părea să surprindă întreaga călătorie din carte. În paranteză, versiunea din SUA a avut conceptul iniţial al copertei.
Ce dificultăţi ai întâlnit în procesul de ilustrare?
Îmi aduc aminte, cu amuzament, cât de cald era în iunie, când am lucrat la carte. Dar ilustrarea peisajelor de iarnă finlandeze m-a răcorit puţin, măcar în mintea mea.
Ilustrarea luminilor nordului în alb şi negru a fost o provocare. Am găsit până la urmă o soluţie simplă, care sper că a funcţionat.
Iar transformarea lui Nikolas din băiat în bărbat şi păstrarea identităţii lui a fost aproape imposibilă, dar, folosind haina am reuşit să păstrăm continuitatea.
Restul interviului îl puteţi citi pe Canongate.
Lasă un comentariu