Fie că e vorba de citit zilnic, joacă, dans, activități sau alte lucruri, părinții din comunitatea Nemi ne sunt mereu aproape și ne povestesc despre experiențele lor alături de copii.
Astăzi ne vorbește Cristina Marin, mama lui Vladimir și a Arinei, despre experiența lor cu grădinița.

Vladimir merge deja la grădiniță de mai bine de 1 an, iar el adoră să meargă acolo.
Cu câteva luni înainte de începerea propriu-zisă a grădiniței, am început să îi citesc cărticele cu personaje care merg în colectivitate, să îl obișnuiesc cu ideea, mai ales că nu a stat prea mult timp fără noi înainte, doar tocmai trecuse pandemia.
Am făcut și diverse jocuri de rol cu plușurile lui, ne imaginam diverse scene care ar putea avea loc în sala de clasă.

Când a venit timpul să alegem grădinița, am ales una care susține adaptarea treptată. Nu mă încânta deloc ideea să îl las pe Vladimir plângând și să plec, nu aș fi putut face asta.
Timp de 1 săptămână am mers cu Vladimir în parcul unde grupa lui mergea pentru activități. Uneori venea la mine, uneori mergea la copii. Ulterior, am crescut timpul de stat la grădiniță, îl așteptam în curte în caz că voia să vină la mine. La un moment dat, cam la 2 săptămâni nu a mai avut nevoie de mine.
Dar în fiecare dimineață îl asiguram că venim după el: “Mama/tata vine să te ia după masa de prânz/somn, etc.”

Legat de somnul la grădiniță, ca multe mame, aveam emoții, el încă alăptat, și de obicei doar cu mine adormea. Faptul că este alăptat nu este un impediment ca cel mic să dormă. Trebuie să avem încredere în ei! Ce credeți, Vladimir a adormit foarte ușor, doamna educatoare doar a stat lângă el.
Sfatul meu pentru ca adaptarea la grădiniță să fie cât mai lină este să începeți să îl pregătiți pe cel mic cu ceva timp înainte pentru a se obișnui cu ideea.

Lasă un comentariu