Ca parte a campaniei Citește-i zilnic copilului tău! am invitat-o pe Ioana Middlebrook @ciobanuldeazi, să ne vorbească despre experiența lor cu lectura, despre cum îi citește zilnic bebelușului ei.
Eu nu am citit de când mă știu. Nu mi-a citit nimeni povești de noapte bună și nici nu am fost pusă să citesc, lecturi școlare sau ficțiune. Am descoperit lumea poveștilor de una singură, prin clasa a IV-a, atunci când se comandau la școală cărți, eu alegându-mi una cu Păcală. Țin minte și acum că am citit cartea de vreo o sută de pagini dintr-o ședere, fără pauze, fiind complet cufundată în lumea ștrengarului. Așa am prins eu gustul cărților, mai apoi citind tot mai mult, cu fiecare vară, până am ajuns acum să citesc minim 100 de cărți pe an.
Iubesc să citesc și îmi doresc ca și fiica mea să iubească lectura. Încă nu am ajuns la stadiul în care să citească de una singură, avem sub un anișor, dar deja îi văd ochișorii cum se concentrează pe imagini. Îi urmăresc privirea ce nu se dezlipește de la carte atunci când întorc pagina, îi văd sclipirea când dă peste alte desene, alte animale, alte aventuri.
Relația dintre un bebeluș și lectura este una simplă, brută aș spune. Dar cu cât o șlefuiești mai devreme, cu atât mai valoroasă și mai fină va deveni în timp. Este ca un aluat, ce trebuie frământat o perioadă, urmând ca la final să guști din pâinea hrănitoare.
Cititul unui bebeluș zi de zi ajută în multe forme: întărește relația cu bebe, fie că e mama, tata, frate, soră, bunic sau prieten ce îi citește, îl ține ocupat, îl face atent la vocea ce îi citește sau la imagini, îl ajută să se familiarizeze cu diferite obiecte sau animale de bază și îi pune bazele unei arii cât mai vaste de cunoștințe, ce în timp devin concepte mai ușor de înțeles.
La noi se citesc tot felul de cărți, de la cele din material cu animale, la cele cartonate cu Lama lama, Dar Motan, Kipper sau Pete Motanul. Nu lipsesc nici frumoasele aventuri din Pădurea Muzicală de la Cristina Andone, unde atât bebelina cât și eu suntem fascinate de poveștile pline de magie cu Chopin și Ceaikovski. Nici Matt Haig nu a trecut nerăsfoit, Spiridușa adevărului fiind o favorită în orice anotimp al anului, nu doar în preajma Crăciunului. Bineînțeles că nu înțelege nimic din ce îi spun, și câteodată nu are atenția mai lungă de două secunde, dar acest obicei de a deschide o carte, de a o lăsa pe ea să o pipăie este un prim pas spre un cititor înfocat.
Imaginația celor mici este incredibilă, iar dacă aceștia au ca suport cărți adecvate vârstei lor, atunci aproape că nu există limită la ce magii și minunății își pot imagina. Și totul începe cu pași mărunți, cu câteva paragrafe în fiecare zi, ce se tot lungesc până devin capitole și mai apoi cărți întregi. Cititul este un obicei sănătos, unul dintre cele mai bune și nutritive pentru mintea celor mici, așa că lectura zi de zi este o deprindere plăcută și ușor de menținut, fiind o dependență constructivă.
Așa că vă invit și pe voi să îi îndemnați pe cei mici să citească zi de zi, începeți de când sunt bebeluși, citiți alături de ei, încurajați dialogul și bucurați-vă de povești și clipe magice împreună, pentru că da, lectura ne aduce mai aproape unul de altul și ajută atât la dezvoltarea vocabularului și a imaginației, cât și la întărirea relațiilor. Eu de-abia aștept să discut cu fata mea despre poveștile citite împreună și să văd unde ne va duce imaginația ei.
Lasă un comentariu