Despre părinți și presiunea de a fi perfect, cu Maria Tănăsescu și Laura Frunză

Zilele trecute am invitat-o la o discuție pe Laura Frunză, blogger și traducător, alături de Maria Tănăsescu, redactor la Nemi.

A fost o discuție sinceră, ca între prietene, atingând tema: Presiunea de a fi părintele perfect, despre care am scris mai multe lucruri aici. Accentul a fost pus pe diferența de a fi părinte acum 12 ani cu acum 3-4 ani și cum s-au schimbat lucrurile între timp.

Vă lăsăm cu niște pasaje din discuție, dar puteți să o urmăriți integral aici:

,,În 2008 eu nu am simțit presiunea atât de mult. În principiu am făcut ce m-a tăiat capul cu copilul meu. Nu era această abundență de informații pe care ești nevoit să le treci prin filtrul tău personal, fiindcă nu mai știi de fapt ce e ok și ce nu e.”

,,Eu mi-am deschis atunci blogul, mai erau câteva, după au început să apară din ce în ce mai multe și s-a definit un întreg curent de blogging de parenting, care a fost destul de puternic pentru o vreme. Bloggerii de parenting au produs o schimbare reală în modul în care au fost crescuți de atunci încoace copiii în România.”

,,Am reușit să adun o experiență bogată în domeniul acesta, prin cursuri, conferințe, am și tradus cărți de parenting și atunci, la copilul nr. 2 m-am simțit mult mai stăpână pe mine, am zis că știu ce fac, dar nu a fost așa. Pentru că primul meu copil s-a dovedit a fi un copil cooperant, cu care mă puteam înțelege, cu o personalitate ușor de modelat, pe când al doilea copil este foarte voluntar, genul de copil care face ce vrea el. M-am simțit de multe ori frustrată și având senzația că nu găsesc o cale de comunicare eficace cu el. Experiența celor două maternități a fost complet diferită.”

,,Noi suntem cred că prima generație care vine cu mai puține traume sociale. Noi nu am trăit persecuție politică, foamete, război, bombe, nu ne-a amenințat nimeni în propria casă. Și atunci, noi avem cele mai mari șanse să creștem o nouă generație mai bună. În plus, accesul la informație este de neprețuit.”

,,Noi suntem generația care a avut de ales. Ne-am ales joburile. Am descoperit o paletă întreagă de joburi. Am ales să nu muncim dacă vrem. Să fim freelanceri, nomazi digitali, sau orice. Generația mea nu cred că își dă seama de binecuvântarea asta. Avem și noi provocările noastre, toată lumea le are. Dar avem pentru prima dată în istorie ocazia de a ne crește altfel copiii și mi se pare un lux social nemaipomenit.”