De curând, am publicat la Editura Nemi două povești, într-un nou format, prietenos cu bebelușii – Bună dimineața, lama lama! și Noapte bună, lama lama! Cărticelele sunt perfecte pentru cele mai mici mâini și cu siguranță vor trezi zâmbete pe chipurile copiilor și părinților deopotrivă! Cu această ocazie, am invitat-o pe traducătoarea cărților și mamă a doi copii, Anastasia Gavrilovici, să ne spună câteva cuvinte despre ritualurile copiilor săi – despre cum îmbrățișează lumea la trezire și despre ultimele gesturi înainte de culcare.
Oricât haos și oricâtă dezordine presupune viața cu copii mici, o anumită rutină își revendică drepturile și se instalează ușor-ușor. Până să devin părinte, viața mea era destul de atomizată, însă ritualurile celor mici au început să-mi schimbe ADN-ul, să facă lucruri nebănuite cu corpul meu, cu mintea mea. Bună dimineața, lama lama! și Noapte bună, lama lama!, cele două noi cărticele care îl au în centru pe mult-îndrăgitul personaj Lama Lama, surprind foarte bine constelația de obiceiuri de zi cu zi ale copiilor, poate cele mai importante.
Felul în care îmbrățișezi lumea la trezire și ultimele gesturi de dinainte să pui capul pe pernă și să te lași purtat în lumea viselor sunt, pentru noi, părinții și copiii, niște stâlpi de susținere, momente de conexiune, de conștientizare a faptului că începem și sfârșim o felie de viață împreună, că ne avem unii pe alții, că aparținem. Restul, ceea ce se întâmplă peste zi, e peisaj năucitor, lumină, încordare, atenție, oboseală – ceea ce simți când traversezi o punte.
La fel ca Lama Lama, partenera ritualurilor de dinainte de culcare și a celor de dimineață în cazul fiului nostru care merge la grădiniță sunt eu, mama, în timp ce tata inventează tot felul de giumbușlucuri pentru a o distra pe surioara mai mică. Eu orchestrez felul în care curge apa în cadă, nici prea fierbinte, nici prea rece, măsor bobul de mazăre al pastei de dinți, țin companie atunci când stă pe oliță, pregătesc rucsacul pentru grădiniță, dau pupicii de rămas-bun.
Și, la fel ca micul Lama, și noi citim povești, dar nu chiar înainte de culcare, pentru că pe E. cărțile, imaginile înainte de somn îl suprastimulează și așa ajungem să răsfoim 7 cărți în loc de una. Iar dacă se mai întâmplă și ca Lama Lama să se joace în vreuna dintre ele cu un excavator / puzzle / cuburi sau desenează, atunci E. nu se lasă mai prejos și se pune și el pe treabă. De aceea, cititul pentru noi e activitatea preferată de dinaintea ritualului de culcare, când stăm ori toți patru, ori doi câte doi și povestim, punem întrebări, arătăm, mai tragem de câte-o pagină, mai cade o suzetă, mai dăm o fugă să verificăm dacă elicopterul e la locul lui.
Cred că aceste două cărți pot ajuta copiii să se împace mai ușor cu tot ce presupune rutina lor, empatizând cu micul Lama care trece prin aceleași experiențe ca ei. Lama Lama îi învață că nu sunt singuri, că trezitul și culcatul devreme sunt obiceiuri sănătoase și că atunci când ai un părinte lângă tine, totul trece mult mai ușor și sunteți împreună în asta, lucrând la adulții siguri pe ei și responsabili care pot deveni chiar ei.
Lasă un comentariu