Guest post: Cum să obișnuiești copilul cu grădinița – Ioana Hiruță @_ioanah_


Fie că e vorba de citit zilnic, joacă, dans, activități sau alte lucruri, părinții din comunitatea Nemi ne sunt mereu aproape și ne povestesc despre experiențele lor alături de copii.

Astăzi ne vorbește Ioana Hiruță, mama de 4 fetițe, despre experiența lor cu grădinița.

Astăzi vreau să împărtășesc cu voi experința noastră cu grădinița. Nu sunt un om al cuvintelor, așadar o să fiu pe modul scurt si la obiect.

Pentru prima noastră fetiță, lucrurile nu au fost tocmai simple și am dus multă muncă de lămurire cu ea. Asta pentru că experința creșei nu a fost una fericită. Drept urmare nu a durat mai mult de două săptămâni si jumătate. Nu aș ști să spun ce s-a întâmplat atunci, nimeni nu mi-a oferit informații concrete, cert e că după prima săptămână de creșă fetița noatră de un an și opt luni pe atunci refuza să mai meargă. Ne-am încăpățânat și am continuat să o ducem și imediat au început episoadele de isterie, de plâns necontrolat și vomă. Mai mult decât atât, acasă fata nu mai dorea să stea nici cu bunica, nici cu tata, nici cu prietenii apropiați sau alte rude, doar cu mama, adică eu. Doar pe mine mă mai accepta în preajma ei. Mi-am distrus copilul, m-am gândit… Dar lucrurile au intrat pe un făgaș normal după o lungă perioadă de timp. Și încet, încet ne apropiam de vârsta de trei ani, perioada în care începe mersul la grădi. I-am vorbit din timp despre ce înseamnă gradinița și despre ce se întâmplă acolo, cât timp trebuie să stea, cine o va duce, cine merge după ea, etc. Pe măsură ce se apropia ziua cea mare, și emoțiile deveneau mai mari. Norocul nostru a fost chiar doamna educatoare. Când ai un copil timid și cu multe frici e foarte important ca acesta să fie compatibil cu doamna educatoare și, mai târziu, cu doamna învățătoare. Prin răbdarea infinită, iubirea necondiționată pentru copii, calmul său, doamna educatoare a reușit să o determine pe fetița noastră să meargă cu drag la gradinită. Din păcate, în anul următor a venit o altă doamnă în locul ei, iar noi nu am mai întâlnit niciodată o astfel de educatoare, care să iubească copiii mai mult decât propria persoană.

În ceea ce o privește pe cea de-a doua nostră fetiță, lucrurile au fost cu mult, mult mai simple. Văzând-o pe sora ei mai mare mergând și venind de la grădiniță, auzind-o vorbind despre cum a fost ziua ei și ce lucruri interesante a mai învățat, auzând-o cântând, dorința ei de a merge la grădi a fost uriașă și era tare nerăbdătoare pentru ziua cea mare. Au mers la aceeași grădiniță, cu program normal, cu doamne educatoare diferite, iar acum sunt eleve. Clasa a doua, respectiv clasa pregătitoare.

Sunt tare curioasă cum ne vom descurca cu următoarele două fetițe, care acum au 2 ani și cinci luni, respectiv patru luni. Dar până atunci mai este puțin…

Ca o concluzie, fiecare copil e diferit, prin urmare și experiențele sunt diferite. Pentru unii sunt mai intense, pentru alții mai relaxante. Este important să le vorbim din timp despre ce se întâmplă la grădi sau chiar să aibă prieteni mai mari, care deja sunt perfect adaptați. Și nu în ultimul rând: compatibilitatea dintre copil și cadru didactic. Nu alergați după așa-zisa cea mai bună doamnă educatoare, ci mai bine asigurați-vă că ceea ce oferă ea e în concordanță cu nevoile copilului vostru.

Lasă un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Abonează-te la Newsletterul Nemi și fii la curent cu toate promoțiile, noutățile și evenimentele noastre!