Ca parte a campaniei Citește-i zilnic copilului tău! am invitat-o pe Roxana Istrate, digital creator și mamă a Lunei, să ne vorbească despre povestea familiei cu cititul cu voce tare și cum fac asta zilnic.
Tare mi-ar fi plăcut să am și eu acces la cărți când eram mică. Și mă refer la cărți cu povești și cu întâmplări amuzante, cărți cu imagini și cu personaje fantastice. Am fost tare norocoasă însă, bunicul meu îmi citea constant, din 3-4 cărți pe care le aveam în casa bătrânească unde-mi petreceam toate verile și aproape toate weekendurile. Una din acele cărți era abecedarul, cel vechi, cu “Ana are mere”, povestioară cu “Nică și Lupul” și așa mai departe. Oare de câte ori mi l-o fi citat bunicul? De sute de ori, de atât de multe ori încât la 5 ani știam deja să citesc. Recunoșteam toate literele și, știam, abecedarul pe de rost. Tare m-am mai plictisit în clasa întâi din această pricină.
Apoi am ajuns la Creangă și amintirile lui din copilărie care m-au fascinat (și încă o fac), la Eminescu și Coșbuc… mai apoi am plecat în Spania unde am avut parte de o cu totul altă relație cu cititul. Am început să citesc obsesiv orice: cărți, articole, etichete, reviste. Cititul m-a ajutat să învăț limba spaniolă la perfecție în maxim un an de zile.
Apoi m-am îndrăgostit de literatură, de metafore și de epitete, ca să ajung mai târziu să fac 7 ani de Inginerie Aerospațială. 7 ani în care nu am citit doar sute de manuale tehnice, am citit și multe alte romane și cărți de ficțiune. Îmi amintesc când citeam nopți întregi și lipseam de la ore cu zilele ca să pot termina vreun volum.
Deci, da, îmi place să citesc și nu aveam cum să evit să-mi doresc să-i transmit această dragoste față de lectură fetiței mele, Luna. Mai ales știind câte beneficii aduce lectura. Am început să-i citim din burtică, și eu, și tati: în română, în spaniolă, în franceză. Am citit “Micul prinț” și alte povestioare cu mesaje drăguțe. După ce s-a născut, am început să cumpărăm cărți, aveam și câteva potrivite pentru vârsta ei: cartonate, cu sunete, cu clapete și imagini mari; dar și altele cu ceva mai mult scris. Și-i citeam. Când era bebelușă se uita captivată și mișca constant din brațe.
Apoi, după ce a început să fie “independentă” și să meargă singurică, pe la 10-11 luni, nu mai avea deloc răbdare să stea în fața unei cărți. Am așteptat, deși cărțile erau mereu în preajmă și măcar câteva secunde tot apucăm să-i citesc. Pas cu pas, a încăput să prindă drag de maimuțărelile mele în timp ce citeam, de poveștile amuzante și personajele colorate și, cam pe la 1 an și 6 luni citeam chiar și câte 4 cărți consecutiv.
Cărțile au fost mereu la îndemână, ea avea acces la ele, alegea ce își dorea, câteodată se uita singurică, dar de cele mai multe ori, venea cu ele la noi și spunea: “țitim?”.
Apoi a început grădinița și cititul a fost mereu prilej de conectare după program, sau, chiar și în mașină, în drum spre grădiniță. Câteva luni bune mergeam amândoi părinții să o ducem la grădi, așa am simțit noi că e bine, iar Luna își dorea ca eu să-i citesc până la grădi în timp ce tati conducea.
Mereu luăm cărți cu noi în vacanțe, la bunici sau oriunde mergem. Și dacă cumva vin bunicile în vizită, Luna imediat le pune o carte în brațe și le pune la treabă.
Au fost câteva cărți, precum cele din seria cu Matei sau cele cu Pete motanul, pe care le-am citit de zeci de ori consecutiv. Noi oboseam, ea ba.
Sunt și momente în care nu este așa atrasă de citit, dar rare sunt zilele în care nu citim măcar o carte. Când citim pune întrebări și ne întrerupe de zeci de ori, ne imită sau cântă cântecele pe care le cântăm noi, sau explică într-un mod foarte haios ce emoție anume simte personajul. Cititul este, așadar, o activitate destul de interactivă. La noi, de exemplu, încă nu funcționează pentru somn, dar asta cred că se întâmplă și pentru că Luna este, încă, alăptată. Dar citim la orice oră din zi, ea ne așează frumos pe canapea și ne aduce cărți. Mai nou are biblioteca ei, și, de multe ori se așează lângă ea și răsfoiește cărțile în liniște sau se face că citește cu expresii și cuvinte pe care și le amintește sau folosind o limbă pe care doar ea o înțelege.
Cititul m-a ajutat să evoluez, să mă descopăr, să mă vindec și să mă iubesc. Cititul m-a purtat pe țărmuri necunoscute unde am învățat atât de mult lucruri…. Îi mulțumesc bunicului meu (care sunt sigură că mă veghează de oriunde i-ar zburda sufletul bun acum) pentru că mi-a transmis dragostea pentru citit și dorința de a învața constat. Sper ca, într-o bună zi, să fie și Luna recunoscătoare pentru că i-am aprins flacăra dorinței de citit în suflet.
Nu uitați să iubiți și să citiți!
Cu aventuri în suflet și chef de citit mereu,
Roxana, mama Lunei.
Lasă un comentariu