Deviza editurii Nemi este „Un copil care citește din plăcere, va deveni un adult care citește din obișnuință”. De aceea, pe nemi.ro inaugurăm seria de articole intitulate „Poveștile copilăriei”, în care oameni mari ne povestesc cum au fost ei oameni mici.
O să descoperim astfel mai multe feluri prin care putem face lectura plăcută pentru copii. De la cărți preferate, la locuri și momente frumoase, aducerea-aminte o să ne aducă tuturor, oameni mari și oameni mici deopotrivă, un zâmbet pe buze și inspirație pentru cum să ne trăim viața mai frumos.
Astăzi răspunde întrebărilor bufniței Nemi Bogdana Dobre, „mamă a trei copii minunaţi, iubită de un om minunat. Pacifistă, optimistă, cu opinii destul de ferme şi greu de convins. Copilăroasă, dar nu naivă. Se bucură pentru lucrurile mici. Este o înfocată susţinătoare a attachment parenting-ului, a alăptării şi a ideii de a creşte copiii cât mai natural, cât mai frumos şi mai sănătos. Îi place muzica britanică, literatura SF, îi place să gătească, să danseze, să călătorească, dar mai ales să fotografieze.”
1. Care a fost primul tău contact cu poveştile? Îţi citea cineva sau ai început singură?
Nu mai imi amintesc foarte clar primul meu contact, însă am crescut cu prezenţa unei biblioteci impresionante în casă aşa că de când mă ştiu eu sunt înconjurată de cărţi. Printre cele mai puternice amintiri sunt cele de la bunici, de la Cluj, în care bunicul meu îmi citea din mitologia greacă. Cartea o mai am şi acum, face parte din biblioteca mea, este o carte apărută în 1958, Legendele şi Miturile Greciei Antice, scrisă de N. A. Kun. Să ne înţelegem, bunicul meu a lucrat la Teatrul Naţional din Cluj, cumva m-am născut cu dragostea pentru cultură şi pentru carte.
2. Când ai început să citeşti singură? Ce fel de cărţi citeai?
Am început să citesc singură imediat cum am învăţat să citesc şi recunosc că tot spre mitologie m-am îndreptat. 🙂
3. Citeai cărţile din bibliografia de la şcoală sau preferai să descoperi singură?
Am citit de-a lungul timpului şi cărţile din bibliografia şcolară, dar nu m-am rezumat la acelea. Am avut norocul de a avea lângă mine un profesor extraordinar de engleză, cu care am făcut meditaţii nişte ani buni, până prin ciclul gimnazial, care îmi dădea recomandări de lectură. Ulterior, când am început să fac meditaţii şi la franceză şi la germană cu o doamnă minunată, am primit multe recomandări şi de la dânsa (uneori, spre disperarea mamei, nu prea mai făceam germană, ci stăteam şi discutam pe marginea celor citite de mine).
4. Care este cartea de copii preferată?
Nu ştiu cât este de copii, însă, fără doar şi poate, Cireşarii.
5. Ce ai aduce din copilărie în viaţa de adult?
Cel puţin la fel de mult timp pentru lectură.
6. Dacă ai putea să trăieşti într-o poveste pentru copii, care ar fi aceea?
Evident, Cireşarii. 🙂
7. Ce cărţi le citeşti copiilor tăi
De la poveştile clasice, până la cele mai moderne şi chiar am găsit nişte culegeri de poveşti din lumea înteagă tare interesante şi pline de învăţăminte.
8. Cum crezi că e mai bine să motivezi un copil să citească?
În primul rând, dându-i-te pe tine ca exemplu. Ne plângem că nu citesc copiii noştri, dar noi când am pus ultima oară mâna pe o carte? Exemplul personal are cele mai multe şanse de reuşită, deoarece copiii au comportament de imitatori şi noi suntem primii pe care vor încerca să îi copieze.
Lasă un comentariu