Continuăm seria „Ce culori mai are copilăria literară astăzi?”, prin intermediul căreia vă dăm întâlnire cu unele dintre cele mai interesante voci din literatura pentru copii contemporană – fie că e vorba de autori sau de ilustratori, cele două lumi funcționează încă în simbioză la aceste vârste.
Forța cărților este ceea ce primatologa, antropologa și etologa Jane Goodall articulează cu mare simplitate în contribuția ei la volumul A Velocity of Being: Letters to a Young Reader, un volum a cărui punere laolaltă a durat opt ani, constând din 121 de scrisori ilustrate către copii despre cum cărțile ne formează și ne transformă, scrise de unii dintre cei mai interesanți oameni din lumea noastră: artiști, scriitori, oameni de știință, filosofi, antreprenori, muzicieni și aventurieri al căror caracter a fost modelat de o viață de citit.
Dragi copii,
Vreau să împărtășesc ceva cu voi – și anume cât de mult iubeam cărțile când eram de vârsta voastră. Sigur, atunci nu exista internet, nici televiziune, învățam totul din cărțile tipărite. Nu aveam mulți bani când eram eu copil și nu-mi permiteam cărți noi, așa că multe din cărțile pe care le citeam proveneau de la bibliotecă. Dar petreceam multe ore într-un mic magazin de mâna a doua de cărți. Proprietarul era un om în vârstă care nu avea niciodată timp să își aranjeze cărțile cum se cuvenea. Erau îngrămădite peste tot și eu stăteam acolo, înconjurată de atâta informație despre orice vă puteți imagina. Economiseam bani pe care îi primeam de ziua mea sau făcând mici comisioane, ca să pot cumpăra una dintre acele cărți. Sigur, acum orice se poate găsi acum pe internet. Dar există ceva foarte special cu privire la o carte – cum se simte când o ții în mână și cum arată pe noptieră, sau alături de celelalte de pe raftul bibliotecii.
Adoram să citesc în pat și după ce se stingeau toate luminile citeam sub cearceaf cu o lanternă, sperând mereu că mama nu va veni să mă găsească. Citeam ghemuită în fața focului în serile reci de iarnă. Și vara îmi duceam cărțile în copacul meu preferat din grădină. Acolo citeam povești despre locuri îndepărtate și îmi imaginam că sunt acolo. Îmi plăceau mai ales Doctor Doolittle și cum a învățat el să vorbească cu animalele. Și am citit despre Tarzan. Și cu cât citeam mai mult, cu atât îmi doream să citesc mai mult.
Aveam zece ani când am decis că aveam să plec în Africa când aveam să cresc, ca să trăiesc alături de animale și să scriu despre ele. Și asta e ceea ce am făcut, în cele din urmă. Am trăit alături de cimpanzei în Africa și încă scriu cărți despre ele și despre alte animale. De fapt, ador să scriu cărți la fel de mult cât îmi place să le citesc, așa că sper că vă veți bucura să citiți o parte din cele pe care le-am scris pentru voi.
Jane Goodall
SURSA:
Lasă un comentariu