Ai auzit de Robin Hood? Bineînțeles că da. Proscrisul. Povestea lui Robin Hood este o nouă versiune a uneia dintre cele mai faimoase legende din Anglia, spusă de unul dintre cei mai populari autori britanici, Michael Morpurgo.
Morpurgo aduce stilul său de scriere minunat personajelor clasice, cum ar fi însuși Robin, șeriful din Nottingham, Marian Maid, si restul. Sunt puține părți pe care un adult sa nu le fi citit înainte sau ,cel puțin, să le fi văzut pe ecran, dar autorul face ca poveștile vechi, cum ar fi concursul de tras cu arcul, introducerile lui John Little și fratele Tuck să pară noi, puse în lumina modului său abil de a scrie. Oricum, pe cât de mult s-ar putea bucura adulții de Morpurgo, el nu a scris niciodată pentru noi. El este un autor al copiilor, ştie exact ceea ce copiii doresc să citească, iar asta este o carte care încântă cu adevărat tinerii care nu cunosc poveștile vechi. Robin este un erou genial, curajos, loial, dar cu destule defecte care îl fac interesant. Șeriful și Guy de Gisbourne sunt antagoniștii, iar Proscrişii par toţi oamenii reali. Este o scriere a lui Morpurgo, într-adevăr ușor de citit – și greu de lăsat deoparte.
În continuare vă invităm să citiţi un interviu acordat de Morpurgo.
Ce versiuni ale legendei lui Robin Hood te-au inspirat cel mai mult și de ce – atât în copilărie, cât și în scrierea cărţii?
MM: M-am dus înapoi la poezia timpurie, probabil din secolul al XIV-lea și am citit versurile care spun povestea. Acestea au fost versiunile cele mai vechi pe care le-am citit, povestite pe cale orală, despre care nu există nici o urmă. Povestirile timpurii sunt sumbre și sfârșitul nu este cu Robin și Marian care se căsătoresc în Pădurea Sherwood, ci cu salvarea lui Robin Hood de către o stareță. Știind că moare, îl roagă pe prietenul lui, Micul John, să-l ajute să tragă ultima săgeată. În locul în care aterizează, spune el, acolo trebuie să fie îngropat și să se planteze un stejar peste mormânt. Această scenă am transpus-o la începutul poveștii mele – marele stejar, peste sute de ani mai târziu, dărâmat într-o furtună, cu rădăcinile rupte pentru a dezvălui oasele şi săgeţile.
Care crezi că sunt aspectele cele mai durabile și atrăgătoare ale lui Robin Hood? Ce-l face unic faţă de multe alte legende pe care le-ai explorat în cărțile tale?
MM: Cred că motivul pentru care Robin Hood rezonează peste tot în întreaga lume, şi multe culturi au propriile lor legende cu un astfel de erou, este lupta împotriva tiraniei, în numele celor săraci, lupta împotriva nedreptății și opresiunii, ceea ce îl face universal popular.
Cum ai lucrat să strângi diferite poveşti cu Robin Hood într-una nouă si care a fost procesul, comparat cu alte cărţi bazate pe legende, pe care le-ai mai scris?
MM: Cred că procesul a fost similar, în sensul că, am putut sa aleg din multele poveşti cu Robin acele poveşti care se potriveau personajului creat de mine şi a motivaţiilor sale. Întradevăr, sunt aspecte ale poveşti care sunt inventate de mine.
Au existat aspecte ale legendei pe care ați dorit să le evitati atunci când ati scris Proscrisul?
MM: La fel ca la multe alte legende, problema este să elimini acele adaptări care par a fi corupt povestea originală. Cred că lupta pentru libertate pe care o duce Robin nu ar trebui să aibă un final banal. Am simţit că finalul ar trebui să fie la fel de dur precum restul poveştii. Până la urmă, el era un rebel şi să moară în luptă era mult mai potrivit. Ecranizarea Disney a fost bună în felul ei, isteaţă şi cu muzică bună, dar dacă doar asta ştim despre Robin Hood, atunci e păcat.
Care sunt lucrurile de care eşti cel mai mândru în acest roman? Ai ceva pe care ai fi dorit să-l fi îmbunătățit?
MM: Mândru nu este cu siguranță cuvântul. Am fost mulţumit de carte? Da. Am simțit că am aruncat o nouă lumină asupra unui personaj mai degrabă tocit și l-am adus unui public nou, unei noi generaţii.
Interviu tradus de pe Boldoutlaw.
Lasă un comentariu