Fragment: „Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat”, de Iulian Tănase

Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat vă aşteaptă la precomandă!

Aventurile lui Sacha în castelul fermecat este o minunată poveste despre cum Sacha și tatăl său asistă cu surprindere la felul în care lucrurile obișnuite dintr-un simplu apartament de bloc se pot transforma în lucruri miraculoase prin puterea imaginației. Imaginația este miraculoasă, căci cu ajutorul ei putem face cele mai extraordinare lucruri sau putem inventa povești, care nu sunt mai puțin adevărate doar pentru că au fost inventate.

Lansarea cărţii are loc sâmbătă, 27 mai, de la ora 15.00 la Bookfest, la standul editurii Nemira. Vor fi prezenţi Iulian Tănase şi ilustratoarea Alexia Udrişte.

În continuare vă invităm să citiţi un fragment din Aventurile lui Sacha în castelul fermecat.

În ziua când a împlinit patru ani, Sacha, un băiețel cu ochi mari, albaștri, și păr blond, cârlionțat, a primit în dar de la tatăl său un castel fermecat. De fapt, castelul din această poveste nu este tocmai un castel și nici fermecat nu e. Este o locuință cât se poate de obișnuită, doar că imaginația unui băiețel în vârstă de patru ani poate transforma orice lucru într-un obiect magic.

– E foalte flumos castelul ăsta al tău, spune Sacha. Mi-l dai mie?

– Sigur că ți-l dau ție, îi spune tatăl. Azi e ziua ta, tot ce vezi aici e-al tău.

– Selios?!

– Da, iubitul meu, foarte serios. Dar nu e un castel, e un simplu apartament.

– Ba nu e apaltament, e castel și e al meu!

– Bine, hai să ne dezbrăcăm și să ne descălțăm.

Sacha se lasă dezbrăcat și descălțat. E iarnă, a cincea zi a lui ianuarie, și ghetele lui Sacha sunt pline de zăpadă.

– Uite câtă zăpadă ai adus cu tine în casă! îi spune tatăl.

– Nu e casă, tata, e castel! Și nu e zăpadă, e înghețată. Zăpada e înghețată cu gust de stladă pe cale o mănâncă ghetele mele.

– O să se topească imediat…

– Da, o să se topească imediat și o să se tlansfolme în suc de înghețată.

– Serios?! Există așa ceva?

– Da, selios că ezixstă!

Tatăl deschide ușa primei camere și îl lasă pe Sacha să intre în ceea ce băieţelul își imaginează că ar fi un castel. În curând, tatăl va ajunge să creadă și el că, într-adevăr, apartamentul în care locuiește nu este un simplu apartament cu trei camere, ci un castel în toată regula, cu fiinţe dintre cele mai fantastice. Sacha își începe explorarea prin încăperile castelului. Fiecare obiect pe care îl atinge se transformă pe dată în ceva cu totul neașteptat. Tatăl asistă cu surprindere la aceste metamorfozări miraculoase. Imaginaţia este o forţă cu care e bine să nu te pui, ea chiar poate face minuni. Însă nu e vorba doar despre imaginaţie. Sacha nu doar că își imaginează, dar el chiar crede, de exemplu, că ușa nu este o simplă ușă, ci un evantai din lemn și sticlă, că mânerul ușii nu este o simplă clanţă, ci un trăgaci de mitralieră, pe care e suficient să îl apeși o dată pentru ca imediat din burta broaștei aurii să iasă la iveală un cartuș portocaliu, cu o ventuză la capăt.

– Ușa e un evantai-mitlalielă, l-a lămurit Sacha pe tatăl său. Apeși pe tlăgaci și, uite, iese un caltuș cu ventuză cale se lipește de lemnul ăsta când vlei să închizi ușa, adică evantaiul. Să zicem că e o ușă-evantai-mitlalielă.

Tatăl nu se gândise niciodată că avea atâtea mitraliere în casă, dar acum știe.

– Și nu e periculos să închidem și să deschidem ușa? Nu ne-am putea răni?

– Nu, tata, ușa e peliculoasă doal dacă îți dai cu ea în cap. Ușa-evantai-mitlalielă nu îți face niciun lău, ea doal se joacă cu tine.

– Vrei să ne jucăm de-a împușcatul cu ușile?

– Nu sunt uși, tata, sunt mitlaliele, adică evantaiuli, cale fac vânt.

– Bine, reformulez: vrei să facem puțin vânt în casă?

– Nu e casă, tata, ai uitat? E castel. Mi-l dai mie?

– Sigur că ți-l dau.

Sacha se aruncă în brațele tatălui său.

– Nu ești cel mai bun tată din lume. Ești cel mai bun tată din Univels. Ești puțin ulât, mama e mai flumoasă, dal pe tine te iubesc un pic mai puțin, adică la fel de mult.

– Mulțumesc, și eu te iubesc. Vrei o portocală?

– Da, vleau.