De ce este important să le citim copiilor și cum creștem un cititor?, de Karina Simion

Ca parte a campaniei Citește-i zilnic copilului tău! am invitat-o pe Karina Simion, autor de carte și blogger pe Miculmarc.ro să ne vorbească despre experiența lor cu lectura, despre cum citesc zilnic în casă și cum a crescut un cititor.

Mă întreb, sincer, oare cum ar fi viața noastră fără povești, fără personaje model, fără destinații și călătorii pe care le-am descoperit doar din cărți atunci când eram mici?

Mă întreb oare cât de mult am crede într-un om, dacă el nu ar avea o poveste în spate.

Mă întreb oare ce ar fi lumea asta fără cuvinte adunate în cărți, fără lumi imaginate, fără scenarii și inspirație?

Nu-i așa, oare, că printre cele mai frumoase lucruri în viața asta este să vezi un om citind? V-ați gândit vreodată la acest lucru? Fie că vezi un copil citind, un tânăr sau un bătrân, gestul în sine mi se pare în continuare frumos, intens, aproape de o emoție de care eu una îmi amintesc de mică. Am iubit de mică să citesc. Îmi amintesc și astăzi, la 31 de ani, de primele mele cărți. Prinț și cerșetor, Fram, ursul polar, Legendele Olimpului, Jules Verne, Singur pe lume. Doamne, câte minuni! 

Iar dacă voi nu ați fost printre cei care să vă fi lăsat cuceriți de cărți, nu este nimic. Eu cred că atunci când ai un copil, ți se oferă implicit a doua șansă la orice: la copilărie, la joacă, la citit, la mai multe zâmbete, la emoții, la timp. 

Cred că cel mai frumos mod în care le putem vorbi copiilor noștri despre valori frumoase și blânde pe lângă joaca de zi cu zi, este cititul. Știți, eu va încurajez să citiți măcar zece minute pe zi alături de oamenii voștri mici. Puțin câte puțin, așa se va dezvolta și interesul și mai târziu, dacă avem nițel noroc, dragostea de cărți și de citit. 

Să știți că eu nu aș fi putut să vă scriu atât de multe și de drag, dacă nu aș fi citit cărți. Simt că datorită lor am putut să îmi cultiv acest talent de a scrie absolut orice, de îmi vin atât de ușor cuvintele. Nu sunt o bogată, pentru că scriu, dar am ajuns la atâtea suflete prin scris, încât simt că am comori pline cu aur la mine în piept. Uneori mulțumirea de a atinge oameni prin cuvinte este de nedescris pentru mine.

Îmi place să îi citesc copilașului meu, pentru că simt între noi conectare, mamă și fiu unul lângă celălalt, pentru că pune degețelul pe pagină și întreabă ce? sau îngână el două-trei cuvinte ca și cum mi-ar citi el mie, pentru că zâmbește cu ochii.

Pentru că asta, să îi citesc copilului meu, este ca un pansament de atașament, pe care mi-l pun peste mine seară de seară, înainte de a-l lăsa în vise. Și așa știu. Știu sigur că ceva bun, ceva frumos, ceva blând, tot o să îi las lui acolo. Din toate cărticelele acestea, ceva îi va rămâne. Fie și… amintirea mamei sale lângă el, dând pagină cu pagină și subțiindu-și sau îngroșându-și vocea ca să fie un purcel, o lamă, un motan, o oiță, un pirat, o balerină sau o regină.

DESPRE MINUNEA CĂRȚILOR LA NOI ȘI CUM I-AM INSPIRAT-O COPILULUI MEU DE MIC

Marc (aproape 5 ani) iubește cărțile. Chiar da. Și nu o zic ca să mă dau mare sau să arăt cu degetul pe undeva. Normal că mie ca mamă îmi vine să zbor până la lună și să mă întorc înapoi cu vreo stea de magie în mână când îl văd cum stă la povești și când spune încă una, mami, încă o poveste.

Dar haideți să vă spun cum am început noi și cum a căpătat drag de cărți puiul de om.

În primul rând, permiteți-mi să vă conving.

DE CE SĂ ÎI CITIM COPILULUI NOSTRU?

1. Pentru legătura care se creează între voi. Va deveni un ritual. Ritualul vostru. Nu veți putea nici unul renunța la el. Copilașul tău va ști că seară de seară, mama lui sau tatăl său îi va sta umăr la umăr și îi va citi.
2. Pentru omul mare, va fi deconectarea de lumea de afară. Pentru omul mic, înseamnă timp și iubire.
3. Pentru că a citi înseamnă a-i oferi copilului tău cheia către imaginație și creativitate.
4. Pentru că îi va întări capacitatea de concentrare.
5. Pentru empatie.
6. Pentru emoții.
7. Pentru inteligență.
8. Pentru îmbunătățirea memoriei.
9. Pentru explorare.
10. Pentru că îi va fi temelie în a vorbi.
11. Pentru un vocabular și mai dezvoltat.
12. Pentru că va fi rădăcina tuturor stărilor, emoțiilor și minții pe care și-o va crește zi de zi.

Vă dați seama cum sună asta? Dacă fiecărui copilaș i s-ar citi 20 de minute pe zi, într-un an el ar auzi în total peste un milion de cuvinte! Wow!

CUM A FUNCȚIONAT LA NOI ȘI CE AM FĂCUT DE CÂND AM AFLAT CĂ SUNT MAMĂ

În continuare, haideți să vă spun povestea noastră în trei (mama, puiul și cărțile).

Recunosc că atunci când puiul mi-era în burtică și avea doar numele de bebe, mi-era foarte greu să îi vorbesc. Știu, am greșit. Chiar de citeam mult despre cât de benefic și important este să vorbești cu încă nenăscutul, să îl mângâi prin pielea ta de mamă cuib, mie îmi venea greu să o fac. Măi, dar chiar mă aude? Măi, dar chiar simte el ceva? Măi, dar chiar are deja două urechi? Și toate bazaconiile acestea și trăncănelile de sarcină îmi săgetau mintea.

Știu însă că aici n-am dat greș. Cu un singur lucru n-am dat greș. Pentru că mie îmi plăcea să citesc, de la cărți pentru oameni mari până la cărți pentru oameni mici, într-o seară când abia îmi mai vedeam degetele de la picioare de nuca dinăuntrul meu care-mi creștea pântecul, mi-am zis dar de ce să nu-i citesc și lui?

Și am inceput. Citeam cu voce tare. Râdeam. Îmi citeam mie singură și simțeam că mă apucă o fericire nebunească, mi-era bine și eram atât de sigură că fac ceva magic, că din asta doar ceva frumos va putea ieși. Așa am început să îi citesc burticii mele, în traducere, bebe avea 0 luni. Printre cărțile care au poposit pe burtica mea se numără Micul prinț și Omida mâncăcioasă. O altă recomandare pentru cititul burticii și imediat nou-născutului/ bebelușului este și această serie cartonată, de dimensiune mică: Bună dimineata, lama lama și Noapte bună, lama lama. 

După aceea, puiul meu a făcut ochi. Toate deveneau mai grele, mai cu puțin somn, mai cu viața de mamă pe care și tu și tu și tu o știți. Atunci, momentul meu de intimitate cu puiul, îl găseam când dormea. Citeam iar, ca nebuna, lângă el, cărți care speram tare să mă ajute, să-mi explice la ce mă înhămam, cu ce aveam de-a face, cu ce se creștea copilul acesta atât de prea frumos creat. 

După, puiul a început să vadă, să cunoască, să atingă și lunile s-au înmulțit. La vârsta de șase luni, am început să îi prezint micuțului cărți care aveau o singură imagine centrală, de obicei cele numite picture books, ce conțineau imaginea respectivă și denumirea sa. 

Și uite așa , hop țop, am început diversificarea. Dar noi mâncam carte pe pâine. Și v-o spun sincer. Aproape toate cărțile pe care micul le-a privit și pe care i le-am citit, sunt pătate sau păstrează în ele urme de… broccoli, ciocolata bebelușului, care mai de care piureuri și știți voi, toată gama de diversificare. Am folosit cărțile când cel mic mânca, nu pentru a-l distrage, ci pentru că îi plăcea foarte mult această activitate. Eu îi citeam, iar el mânca. Acum, eu știu că specialiștii vor spune că masa este masă și sunt de acord cu aceasta, dar, să nu mă-nțelegeți greșit, noi făceam așa, pentru că așa funcționa la noi, pentru că cel mic era interesat de cărți. Le privea și se hrănea în același timp.

CUM SĂ ÎI CITEȘTI UNUI PUI DE OM CARE ESTE CURIOS? DAR UNUI PUI DE OM CARE PARE DELOC INTERESAT DE CĂRȚI? 

1. Nu există rețeta perfectă, trebuie doar să o faci.
2. Nu te descuraja chiar dacă el te întrerupe să facă altceva, chiar dacă pleacă de lângă tine sau îți pune întrebări (multe întrebări!) pe parcursul lecturii. În asta stă toată frumusețea, crede-mă pe cuvânt.
3. Citește-i cu voce tare.
4. Citește-i de mic. Da! Chiar de când vine în prima lui zi acasă, în cuibul familiei. Creează o rutină fixă, fie înainte de somnul de seară, fie înainte de cel de prânz, cum simți tu. Doar să existe zece minute măcar în care să îi citești zi de zi.
5. Nu trebuie să citești tot de pe o pagină. Poți chiar și să inventezi având ilustrațiile cărții în față.
6. Când îi citești, fii întotdeauna acolo cu totul. Lasă deoparte telefonul, mâncarea, orice altceva.
7. Fii creativ, curajos și copil. Vorbește pe graiul animalelor, imită-le, fă voci pițigăiate, subțiri, groase, haioase. Ai voie să fii cum vrei tu! Pentru copilul tău, vei fi minunat.
8. Nu are nimic dacă nu citiți anumite pagini. O să vezi, la început vei citi una din zece, apoi două din zece, până când, într-o minunată seară, vei citi toată povestea.
9. Arată-i mai multe cărți. Întreabă-l pe care și-o dorește să o citiți împreună.
10. Nu are absolut nimic dacă veți citi aceeași carte zi de zi, timp de două luni… sau nouă luni!
11. Creează activități pornind de la cărțile citite. De exemplu, puteți desena și colora împreună un anumit personaj preferat, puteți picta, puteți să faceți live cu o anumită scenă dintr-o poveste,  sau orice vă trece prin minte!  O recomandare de minune aici este cartea cu activități Dar motan se joacă, inspirată de Dar motan. O găsiți aici. 
12. Nu fi timid. Când citești, se va deschide o nouă lume. Acolo, totul e posibil. TOTUL.
13. Children see, children do. Întotdeauna citește Tu în fața copilului tău. Când te va vedea cu o carte în mână zi de zi, la un moment dat, această imagine îi va rămâne în minte. Își va dori să știe de ce, cum și ce găsește mama în acele pagini?

POVESTEA CONTINUĂ…

De la vârsta de un an, totul s-a schimbat și pentru noi. Marc a crescut, a înflorit, a început să înțeleagă aproape tot ce îi spuneam. Am început să îi prezint zi de zi, pas cu pas cărți care aveau și scris, nu doar imagini, întotdeauna punând degetul pe scris, ca să îi dau de înțeles că acolo stă viața unei cărți, în cuvinte. Și el mă imita uneori, spunând că citește. Ușor, ușor, am înfiripat ceva ce eu o numesc dragoste de carte. 

Acum, când împlinește aproape 5 ani, da, recunosc, nu mai citim seară de seară, ba mai intervine una, ba alta, știți cum e viața de părinte. Însă cărțile noastre ne așteaptă mereu acolo. Și încă citim când este timp și eu mă bucur de conectarea asta mai mult ca de orice. Știți de ce? Pentru că va crește copilul meu. Va crește și va începe apoi să citească singur. Apoi poate va citi la casa lui. Și apoi poate le va citi și el într-o zi copiilor lui, spunându-le că așa îi citea și lui mama sa…

Pentru mine, asta ar fi cea mai mare fericire. Să își amintească de mine citindu-i. Ar fi de ajuns. 

Nu vă dați bătuți! Nu renunțați să credeți în magia cărților! Vă promit că mai târziu o să culegeți toate roadele! 

Uitați ce fel de lucruri minunate descoperiți în cărți! Toate citatele sunt din seria Dar motan, de Cristina Andone: 

-Știi, cititul e ca un permis de călătorie în toate lumile care sunt, au fost și mai ales pot să fie.

-Mmm… zise pisoiul cu gândul la jucării.

-Da, da, spuse Mitanța. Am aflat deja. Vrei să pleci într-o călătorie. Foarte bine… Călătorim ca să găsim ce avem deja și nu știm.

-Cum? se miră motanul cel negru. 

-Călătorești ca să afli ce iubești, mai zise Mitanța.

-Îți mulțumesc că l-ai ajutat pe Nor să ajungă înapoi la Castel! mai spuse ea. Ca recompensă, ce te-ar bucura?

-Eu și cu Nor suntem prieteni. E de-ajuns, nu vreau altceva.

-E bine să faci cadouri din ce ai. Dar e și mai bine să dăruiești ce știi. Profesorii fac asta în fiecare zi.

-Să dăruiesc ce știu? Cum așa? se miră pisoiul cel negru, cu mustățile încă întinse într-o parte, spre soba unde se vedea grișul cu lapte.

-Dacă știi la ce ești bun, la ce strălucești, vei afla ce anume poți să dăruiești.

Mai jos vă las un top personal de lecturi, al meu și al lui Marc, pe care le recomand tuturor părinților și copiilor. 

Pe toate le găsiți la Editura Nemi, aici. 

Locul I pentru noi:  Seria Dar Motan (o recomand tuturor copilașilor de 3 ani +), de Cristina Andone, am scris aici despre ea.

Locul II pentru noi: toate cărțile cu Lama lama (recomand de la naștere, pentru că sunt în versuri, hazlii, atractive pentru cei mici)

Locul III pentru noi: colecția Pete Motanul , dacă vă place să râdeți mult.

Neapărat pentru Crăciun, este superbă această colecție scrisă de Rebeca Harry:

Crăciunul fermecat al vulpiței

Dorința de Crăciun a iepurașului

Cadoul de Crăciun al iepurașului

Iar dacă vreți să citiți și să învățați multe lucruri interesante, această serie ilustrată superb, animată, v-o recomand tare mult: O lume incredibilă (sunt 4 cărți foarte frumoase: Misterele cerului înstelat, Viața puilor de animale, Uimitoarele păduri tropicale, Vremea și schimbările ei).

Să fiți sănătoși și să vă bucurați alături de copiii voștri în cât mai multe seri de citit!