[INTERVIU] Câteva întrebări pentru scriitoarea Simona Antonescu

Am stat la povești cu Simona Antonescu, scriitoarea care a publicat la editura Nemi mai multe romane istorice pentru copii în seria Istoria povestită copiilor, o serie de romane care-i va familiariza pe micii cititori cu istoria românilor. Cărțile din serie vor prezenta istoria României prin ochii a doi frați gemeni, Ilinca și Călin, care găsesc în podul casei un manuscris (magic) cu ajutorul căruia se pot întoarce în timp.

Simonei îi plac anotimpurile calde și uscate, muntele mai mult decât marea, diminețile mai mult decât serile și merele mai mult decat orice alte fructe. Adoră înghețata de fistic învelită în ciocolată. Când e tristă, foarte rar și întotdeauna în zile de luni, bea sirop de zmeură și îi trece.

Scrie pentru toți copiii de astăzi care mâine vor căuta niște răspunsuri.

Cred că undeva în inima fiecăruia dintre noi există un ochi pentru trecut. Dacă îl găsești și îl deschizi, atunci toate cele care au fost ți se arată altfel, mai apropiat, mai familiar. Înțelegi miezul de adevăr al lucrurilor și ajungi să simți că realmente te înrudești cu cei despre care scrie prin cărțile de istorie. Asta îmi propun să le transmit copiilor: aveți în voi un ochi special, cu care vă puteți vedea strămoșii. Va fi magic, ca un film de aventuri, cu mistere și povești fabuloase. Trebuie doar să căutați în voi ochiul acesta și apoi să priviți filmele dintre paginile cărților.

Simona Antonescu

• Cum ţi-a venit ideea să scrii ficţiune de inspiraţie istorică, să îmblânzeşti, pentru copii, un teritoriu al cunoaşterii altminteri perceput ca arid?

A fost ideea Laurei Câlțea, cu care legasem de ceva vreme o prietenie frumoasă, pornită tot de la ficțiunile mele istorice, dar de data aceasta pentru adulți. Îmi amintesc că eram la un târg de carte, cred că un Bookfest, când Laura mi-a propus să mă gândesc la o serie de cărți care să aibă scopul de a-i împrieteni pe copii cu istoria. Ideea mi s-a părut foarte atrăgătoare, deja îmi imaginam cum voi strecura câte un obicei străvechi sau vreo legendă, din loc în loc.

Îmi plac mult provocările așa că scopul pe care ni-l propuneam, acela de a arăta partea fermecătoare, de poveste plină de taine și aventuri a istoriei, m-a entuziasmat.

• Care e personajul tău preferat din istoria românilor şi de ce?

Am multe personaje istorice în suflet. Motivul comun pentru care îmi plac este îndrăzneala lor de a trece la fapte, de a acționa în locuri și în timpuri care nu prea permiteau acțiunea din partea unui popor cum suntem noi.

Deasupra tuturor însă va rămâne mereu în inima mea Regina Maria, pentru că ei îi datorăm o Românie Mare la care tot visăm de atunci încoace, ca la un fel de rai pierdut al nostru, personal. 

• Dacă ai putea şi tu, ca gemenii Ilinca şi Călin, să navighezi înapoi în timp, în ce epocă te-ai opri?

Este o întrebare grea. Mi-ar plăcea să simt pe propria mea piele toate epocile. Cred că există o cantitate de informație care scapă întotdeauna tuturor încercărilor de transmitere – vizuale, auditive – și pe care o poți cunoaște numai intrând în spațiile personale ale celor care au trăit pe atunci.

Totuși, dacă ar trebui să aleg numai una dintre epoci, cred că aș alege ceva foarte îndepărtat în timp, antichitatea sau prima parte a evului mediu, pentru că nu sunt mulțumită cu informația care a ajuns până în zilele noastre. Mi-ar plăcea să văd cu ochii mei cum au stat de fapt lucrurile, să pot face clar diferența dintre faptul istoric și legendă. Pe scurt, pentru că vreau să știu, mai degrabă decât pentru că mi-ar plăcea să trăiesc o viață acolo.

• Cu ce personaj din literatura pentru copii ai pleca într-o vacanţă aventuroasă?

Aș pleca oricând la drum cu Pippi Șosețica. Întotdeauna am avut senzația că am putea fi bune prietene, ne-am înțelege bine una pe cealaltă. Aș mai pleca în aventură cu Mary Poppins, uneori am mare nevoie de o geantă de voiaj ca a ei. Mi-ar plăcea să traversez întâmplări fantastice alături de Sophie din Marele Uriaș Prietenos.

• Ai câteva cărţi de istorie (dar şi de poveşti) la care ţii şi pe care le-ai recomanda copiilor?

Mai întâi aș aminti de cartea care a deschis pentru mine, în copilărie, gustul pentru poveștile din istorie. Este vorba despre Talismanul de safir, de Elvira Bogdan, o carte în care Mioara, o fetiță de vreo opt-nouă ani, călătorește în trecut, îi întâlnește pe Ștefan cel Mare sau pe Constantin Brâncoveanu și are tot felul de aventuri la curțile lor.

Zânele din Valea Cerbului, de Nestor Urechia, este de asemenea o carte care mi-a fermecat copilăria. Sunt povești cu personaje românești, care se petrec în locuri reale din Munții Bucegi, ceea ce contribuie mult la veridicitatea lor. Atunci când o citeam eram convinsă că am descoperit o mare taină: Valea Prahovei este locuită de zâne aflate în bună prietenie cu oamenii locurilor.

Dintre titlurile mai recente aș recomanda seria Tărâmul Poveștilor, de Chris Colfer,  și minunatele cărți ale Cressidei Cowell – seria Cum să-ți dresezi dragonul. Mi-ar fi plăcut să le citesc pe vremea când eram copil. Mi-au plăcut mult chiar și acum.