Poveştile Copilăriei: Bufniţa Nemi întreabă, Vlad Bogos răspunde


600p400-vlad-bogos

Deviza editurii Nemi este „Un copil care citește din plăcere, va deveni un adult care citește din obișnuință”. De aceea, pe nemi.ro inaugurăm seria de articole intitulate „Poveștile copilăriei”, în care oameni mari ne povestesc cum au fost ei oameni mici.

O să descoperim astfel mai multe feluri prin care putem face lectura plăcută pentru copii. De la cărți preferate, la locuri și momente frumoase, aducerea-aminte o să ne aducă tuturor, oameni mari și oameni mici deopotrivă, un zâmbet pe buze și inspirație pentru cum să ne trăim viața mai frumos.

profile2

Astăzi răspunde întrebărilor bufniței Nemi Vlad Bogos. „Are 31 de ani, lucrează în IT și există în viața reală sub forma din imagine. Scrie de prin liceu, dar pe atunci nu conștientiza că îi plăcea să adune cuvintele și să le dea un sens. Din 2007 scrie pe VladBogos.ro, unde a adunat, până acum, peste 800 de texte. În scrierile lui veți găsi cărți, oameni care l-au inspirat, războaie mici și mari, fotbal chiar și puțină filosofie. Scrie pentru că a reușit să inspire câțiva oameni, împingându-i fie spre lecturi minunate, fie plantând idei care pot schimba lumea dacă încolțesc în minți mai puternice decât a lui.”

1. Care a fost primul tău contact cu poveştile? Îţi citea cineva sau ai început singur?

Cred că aveam 4 sau 5 ani când am dezvoltat o obsesie pentru Robinson Crusoe, roman pe care bunicul mi-l citea ore întregi, până când am fost capabil să-l parcurg singur. L-am recitit de două sau trei ori până pe la 10-12 ani și a rămas una dintre cărțile mele de căpătâi. Știu că înainte de asta au fost altele, dar Robinson Crusoe e prima carte pe care mi-o amintesc.

2. Când ai început să citeşti singur? Ce fel de cărţi citeai?

De la 7 ani citesc singur. Jules Verne, mult. Jack London, Sadoveanu, Creangă, Petre Ispirescu, Legendele Olimpului. Îmi plăceau aventurile, mă făceau să visez că există o lume de explorat dincolo de orășelul meu din nord.

3. Citeai cărţile din bibliografia de la şcoală sau preferai să descoperi singur?

Am citit bibliografia școlară în întregime, ani la rând, iar volumul mare de literatură românească m-a educat: mi-am format gusturi pe care le păstrez și azi. Descoperirile personale au fost limitate la biblioteca de acasă (din fericire, una suficient de vastă) și la cele ale prietenilor, nu aveam Goodreads în acei ani.

4. Care este cartea de copii preferată?

Aventurile lui Tom Sawyer a definit libertatea pentru mine când eram copil, acum ar fi definiția copilăriei.

5. Ce ai aduce din copilărie în viaţa de adult?

Timpul liber. Aveam enorm de mult timp și nu realizam atunci ce resursă fantastică aveam. Nu cred că l-am irosit, dar tendința de azi, cea de optimizare, mă face să cred că aș fi putut face mai multe. Concediu de vară de 3 luni? Își mai permite cineva așa o grozăvie azi?

6. Dacă ai putea să trăieşti într-o poveste pentru copii, care ar fi aceea?

Extrem de grea alegere mă puneți să fac. 20.000 de leghe sub mări, a lui Jules Verne, e povestea submarinului Nautilus și a căpitanului Nemo. Aș putea să călătoresc prin oceanele lumii și să mănânc fructe de mare zi de zi. Aș avea și bibliotecă!

7. Ce cărţi îi citeşti fetiţei tale?

Fiica mea are un an și jumătate, dar deja are o bilibliotecă a ei, chiar la ea în cameră. Îi citesc poezii pentru copii, povești foarte simple și neapărat ilustrate, cu hamsteri, dragoni, urși panda și pui de vulpe care nu vor să doarmă. E o lume tare bizară pentru adultul care citește clasici ruși, science-fiction sau cărți de business, o întoarcere la bucuriile simple pe care le trăiești alături de copil.

8. Cum crezi că e mai bine să motivezi un copil să citească?

Copilul e o ființă extrem de curioasă. Pune-i cărțile la nivelul ochilor, lasă-l să caute singur printre ele și asigură-te că are ce găsi. Dacă sunt subiecte interesante, cărți bine scrise și potrivite vârstei, copilul va citi, imaginația îl va ghida mai bine decât orice sfat al părintelui.

Lasă un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.