Poveştile Copilăriei: Bufniţa Nemi întreabă, Alina Golăeş răspunde


600p400-alina-golaes

Deviza editurii Nemi este „Un copil care citește din plăcere, va deveni un adult care citește din obișnuință”. De aceea, pe nemi.ro inaugurăm seria de articole intitulate „Poveștile copilăriei”, în care oameni mari ne povestesc cum au fost ei oameni mici.

O să descoperim astfel mai multe feluri prin care putem face lectura plăcută pentru copii. De la cărți preferate, la locuri și momente frumoase, aducerea-aminte o să ne aducă tuturor, oameni mari și oameni mici deopotrivă, un zâmbet pe buze și inspirație pentru cum să ne trăim viața mai frumos.

11169824_954882341213053_7884944300268308787_n

Astăzi răspunde întrebărilor bufniței Nemi Alina Golăeş, mamică de gemeni, care scrie pe site-ul Regina Mamă. „Regina mamă s-a născut într-o frumoasă zi cu soare şi cu două dimineţi, odată cu metamorfozarea reginei în mămică! O romantică incurabilă, mamică a două minuni de 2 ani şi 4 luni acum, soţie a unui cavaler în armura timpurilor noastre şi se mândreşte nespus cu acest statut! După cum face şi acasă, şi-a propus să creeze online, în juru-i, o comunitate gata să înveţe şi să împartă cu ceilalţi experienţe din viaţa de zi cu zi.”

1. Care a fost primul tău contact cu poveştile? Îţi citea cineva sau ai început singură?

Cu siguranţă nu mai îmi aduc aminte de primele poveşti. Ştiu însă sigur că îmi plăcea la nebunie să mi se citească poezii din Baba Iarna intră în sat de Otilia Cazimir. O ediţie veche, pe care acum o citesc eu cu drag, gemenaşilor mei.

2. Îţi citea cineva sau ai început singură?

Îmi citea mama şi îmi recita bunica. Şi acum îşi aminteşte poezii şi le spune strănepoţilor. 🙂

3. Când ai început să citeşti singură? Ce fel de cărţi citeai?

Ai mei îmi spun că am început să citesc singură devreme şi că la 1 an jumate spuneam poezii lungi şi tare frumoase, precum Cerbul cu stea în frunte. Se pare că am fost un copil precoce. 🙂

Până să îmi fac abonament la bibliotecă, citeam tot ce găseam în casă. Şi nu neapărat poveşti pentru copii. Îmi aduc aminte că începeam multe romane. Dacă îmi plăcea cum începeau le terminam. Dacă nu, citeam finalul ca să văd daca e cu happy-end şi merită citită. Dacă nu consideram lectura valoroasă, nu îmi pierdeam timpul. Începeam alta şi tot aşa…

4. Citeai cărţile din bibliografia de la şcoală sau preferai să descoperi singură?

La început citeam ce mi se recomanda. Apoi, crescând, am diversificat atât de mult, încât efectiv am ajuns să neglijez de tot lista de lecturi suplimentare. 🙂

5. Care este cartea de copii preferată?

dscn5594Cartea pe care am citit-o de zeci de ori cred, este Vitea Maleev la şcoală şi acasă. Aş putea să o numesc cartea copilăriei mele! Eram şi încă sunt fascinată de cartea asta! Aş citi-o continuu. Este incredibil cum, de fiecare dată, mă face să îmi doresc să fac parte din poveste şi efectiv să simt în nări mirosul aventurilor trăite de eroii cărţii! Evident că va rămâne alături de Baba Iarna intră în sat în preţioasa bibliotecă a gemenaşilor, alături de tooooate multele titluri minunate deja avute! 🙂

6. Ce ai aduce din copilărie în viaţa de adult?

OOOO, ce n-aş aduce! Inocenţa, bunătatea, puritatea, sinceritatea, copilăria de altădată, oamenii vremurilor de atunci, bunul simţ şi lista poate continua…

7. Dacă ai putea să trăieşti într-o poveste pentru copii, care ar fi aceea?

Grea decizie! Aş vrea să fiu un Neghiniţă al vremurilor noastre, să pot face câte o escală în fiecare  poveste! Nu mă pot hotărî asupra uneia singure. Îmi cereţi imposibilul. Cert este însă, că la final, tot la zilele noastre aş vrea să revin, să mai scriu o frântură din propria poveste cu gemeni, micile mele minuni!

8. Ce cărţi le citeşti copiilor tăi?

Toate cărţile nou apărute, mai mult sau mai puţin potrivite vârstei lor (2 ani şi 4 luni). Deja la această vârstă au o impresionantă ludotecă şi ştiu nenumărate personaje celebre :), cum ar fi Mog sau râma Oliver. Şi multeee alteleeeee. Tind să cred că tare se vor plictisi la grădiniţă :))

9. Cum crezi că e mai bine să motivezi un copil să citească?

Citind alături de el şi împreună cu el. Ceea ce şi fac la Atelierul de Meşterit Poveşti, care apropo va reîncepe curând! Copiii sunt fascinaţi de propriul exemplu şi mai ales de dramatizare, pentru că trăiesc fiecare poveste în parte şi asta le transmit şi lor! Apoi la final, le stârnesc interesul, cu câte o carte pe care o primeşte fiecare în dar, cu o poveste diferită de cea de la atelier. Şi astfel dorinţa de a descoperi  poveşti şi personaje continuă şi dincolo de uşa librăriei, în căldură căminului de acasă.

Lasă un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.