Neil Gaiman, despre semnificația poveștilor


Untitled-1

„Nu ai nevoie de un prinț care să te salveze” spune Neil Gaiman, referindu-se la noua sa carte, Frumoasa adormită și fusul (engl. The Sleeper and the Spindle). Și contină și mai accentuat: „N-am nici un fel de interes pentru poveștile în care femeile sunt salvate de către bărbați”. Așa că, în cartea sa, o tânără regină își anulează planurile de nuntă și pornește însoțită de trei pitici către regatul vecin pentru a-l scăpa de o ciudată molimă a somnului.

Partea cea mai interesantă a basmului lui Gaiman – absolut spectaculos ilustrat de Chris Riddell – constă, mai ales, în elementele pe care a ales să le combine.

În principiu, elemente din Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici au fost amestecate cu frânturi din Frumoasa din Pădurea Adormită, însă, în timp ce personajele basmelor populare sunt figuri standardizate (prințesa, mama vitregă, vânătorul, monstrul), personajele lui Gaiman sunt mult mai nuanțate și reprezintă produsul unei întregi istorii personale. Deși extrem de familiar, Frumoasa adormită și fusul este povestea a trei femei, dintre care niciuna nu este chiar ce ți-ai imaginat.

 

„Mă simt ca un fel de alchimist. Mă duc în cămară și iau o măsură de Albă-ca-Zăpada și două măsuri de Frumoasa Adormită. Încălzesc Frumoasa adormită, agit Albă-ca-Zăpada și le amestec. E ca un stil de gătit bazat pe contopire: păstrează ambele arome, dar, de fapt, este un nou fel de mâncare.” (Neil Gaiman)

gaiman 1900p550

Mai sunt basmele populare la modă? Succesul filmelor Disney (cum ar fi Frozen sau Maleficent) pare a spune că da. Însă ceea ce înțelegem noi prin basme populare sunt, în general, variante „îmblânzite” ale unor opere de acum câteva secole mult mai violente și mai puțin educative. De-a lungul timpului, basmele au trecut prin nenumărate procese de repovestire, adaptate la moravurile vremurilor. Mai mult decât în povestire, farmecul basmelor populare pare a sta în repovestire, iar Gaiman laudă cu mult entuziasm frumusețea acestui exercițiu al re-imaginării operelor clasice.

 

„Vreau ca oamenii să-și folosească imaginația. Cred că imaginația este unealta cea mai importantă pe care o avem și cred că nu este doar o unealtă, este ca un mușchi care, dacă nu este folosit, se atrofiază.” (Neil Gaiman)

 

Pornind de la citatul folosit ca moto în Coraline „Poveștile nu sunt doar adevărate, sunt mai mult de atât: nu pentru că ne spun că balaurii există, ci pentru că ne spun că balaurii pot fi învinși” (G.K. Chesterton), Gaiman își exprimă încrederea atât în conținutul educativ al poveștilor, cât și în puterea lor de a se adapta nevoilor oamenilor din toate timpurile.

 

„Dacă cineva spune: «Am făcut cercetări și… nu a existat nicio Albă-ca-Zăpada», nu mă apuc să spun: «Oh, nu! Povestea mea nu mai are nici un sens acum». Ideea cu Albă-ca-Zăpada este că nu trebuie să renunți la luptă. Ideea cu Albă-ca-Zăpada este că, chiar și atunci când cei care ar trebui să te iubească te pun într-o situație de nesuportat, poți pleca, îți poți face prieteni, poți rezista și poți face față. Și mesajul ăsta, că poți, chiar și în cele mai negre momente, să găsești o cale de ieșire, e imensă.” (Neil Gaiman)

 

Sursă: The Telegraph, Neil Gaiman on the meaning of fairy tales

Lasă un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.