Călătoriile Bufniței Nemi #2 – Aventuri în Subpământ


Bufniței Nemi nu i-a fost ușor să-l părăsească pe Michael Morpugo. Când și-a întins aripile și a zburat de trei ori în cerc deasupra lui, cu penele zburlite în semn de rămas bun, mica bufniță era speriată. O aștepta o călătorie plină de peripeții: zeci de mii de kilometri de străbătut peste ținuturi aride și păduri tropicale, lanțuri muntoase, despicate de râuri agitate, oceane albastre, ce se întâlnesc cu bolta cerească, și zeci de romane de strâns și de retușat, romane ce urmau să-i transforme visul în realitate.

Indiferent ce obstacole avea să întâlnească, hotărârea fusese deja luată: urma să-și deschidă o editură pentru copii.

Când frigul i-a învăluit penele amorțite, a știut că a ajuns la destinație. Bufnița și-a strâns ușor aripile și a plonjat în grădina de mesteceni, unde doi copii alergau prin stufăriș, în hohote de râs, sub supravegherea atentă a mamei lor, Suzanne Collins. Autoarea a surprins o săgeată colorată despicând cerul, apropiindu-se cu grijă de ea. Un zâmbet stins i-a înflorit pe chip.

Primise scrisoarea Bufniței Nemi în urmă cu câteva zile, surprinsă de ambiția ce sălășluia în această pasăre curajoasă care a aterizat înaintea ei, cu agenda ascunsă sub aripi și cu ochelarii aproape alunecându-i de pe cioc. Suzanne i-a așezat cu grijă și i-a oferit o cană de ceai și un platou de biscuiți, ce atrăsese imediat atenția bufniței, înfometată după lungul drum parcurs.

Din adâncurile grădinii, un liliac și-a anunțat prezența, pregătit pentru discuția mult așteptată. Bufnița și-a întors speriată privirea, întâlnind o creatură uriașă, cu pene negre, atinse la vârfuri de îmbrățișarea gheții. Ultimul biscuite i-a alunecat greu pe gât, însă când liliacul și-a lăsat capul în jos, în semn de respect, temerile au dispărut și speranța a înflorit din nou.

Bufnița Nemi citise trilogia Jocurile Foamei în ultimul an la Academia Buhuhu și își dorise întotdeauna să o întâlnească pe una dintre autoarele ei favorite. Își deschise agenda și îi arătă Suzannei un logo și un singur rând, dorința ei cea mai de preț: Editura Nemi – cărți pentru copii. Mai jos, cu un scris neîngrijit, tremurat, era trecut numele unei serii: Cronicile din Subpământ.

E greu de descris sentimentul de ușurare ce i-a străbătut aripile când Suzanne i-a acceptat propunerea, în strigătul de luptă al liliacului, care abia aștepta ca micii cititori să afle legendele despre strămoșii săi, luptătorii din adâncuri, războinici ce își uneau viețile cu oamenii, printr-un legământ sacru de onoare și dragoste, încredere și respect.

În liniștea grădinii, Collins a început să citească. Pe fundalul unei dispute iminente între ființele din Subpământ, zburătoare, târâtoare, țesătoare, rozătoare și oameni, o profeție străveche face diferența dintre pace și război, viață și moarte. O profeție ce pune bazele unei frății neobișnuite, între toate creaturile din Subpământ, condusă de un tânăr de doar doisprezece ani, ce trebuie să învețe să se descurce într-un tărâm străin și periculos, în timp ce se ferește atât de prieteni, cât și de dușmani.

„Doi de pe Pământ, doi din Subpământ, din neam regesc,

Două zburătoare, două târâtoare,

Două țesătoare se învoiesc.

O rozătoare alături, unul înainte pierdut.

Și opt vor rămâne după ce restul se duc.”

Bufnița Nemi se cutremură la auzul profeției, de nerăbdare și din curiozitate. Seria se va încadra perfect în colecție. Știe, simte acest lucru. Își strecoară ciocul în cană și savurează ultimele picături de ceai, înainte să se răcească. E emoționată și ochelarii îi alunecă din nou, spre amuzamentul liliacului, care deja îi pune întrebări despre copertă și despre rolul important pe care îl au strămoșii lui în poveste.

Sub privirile vrăjite ale copiilor Suzannei, Bufnița Nemi primește primul volum din seria Cronicile din Subpământ, cu promisiunea unei reîntâlniri. O prinde sub aripi, unde își leagă din nou agenda, nerăbdătoare să-i cunoască mai bine pe Gregor și pe sora lui, de doar doi ani, Boots. Simte gustul aventurii; vede orașul ascuns în Subpământ, o cetate impunătoare din piatră, înconjurată de lumină și protejată de luptători tineri și zvelți, cu mâinile pregătite pe arme, cu picioarele încolăcite pe trupurile suple ale liliecilor, prima linie de apărare. Aude pașii rozătoarelor și tresare când pânza țesătoarele este ruptă, o avertizare și o atenționare. Cineva se apropie. Ceva.

Bufnița Nemi o îmbrățișează o singură dată pe Collins, cu lacrimi în ochi, mulțumindu-i pentru încredere și pentru cadoul prețios ce o va însoți până la următoarea destinație. După un sejur pe insula lui Kensuke și un tur prin tunelurile din Subpământ, o așteaptă o întâlnire cu trei corbi și cu un băiat cu haruri speciale.

Lasă un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Abonează-te la Newsletterul Nemi și fii la curent cu toate promoțiile, noutățile și evenimentele noastre!